Cap VII. Amintiri si dezamagiri...

69 5 0
                                    

Din cabana iesise un tip dubios.Mi se parea cunoscut.L-am mai vazut si inainte.Era tipul misterios de peste drum,era de fata cand Daniela plange,dar mai ales a mai si stat sa priveasca.Ne cunoaste ! Repede m-am dus sa il iau pe Mario de mana si l-am tras dupa mine,fara sa facem nici un sunet.Daniela se uitase prin geam si dintr-o data Maria se apropiase,iar Daniela sa nu fie vazuta se aruncase intr-un tufis,chiar daca stia ca se va zgaria.Maria si-a scos capul prin geam si a privit cu atentie tufisurile,dupa care a inchis geamul si a tras perdelele.Vanesa cu Mario venise sa o scoata pe Daniela din tufis,aceasta era plina de zgarieturi.Au ridicat-o,iar cand sa stea pe 2 picioare s-a auzit un sunet de impuscatura de la care au fost nevoiti sa se ascunda toti in tufis.

"Cineva a descoperit ca suntem aici !"-spuse Vanesa in soapta incercand sa ii fac Danielei un loc mai comod.

"Dar nu ne-a vazut nimeni,de unde stiu ?!"-intreba Mario confuz.

"Poate au camere de filmat !"-spuse Daniela pe un ton jos,de parca nu mai putea respira.

"Dar daca aici locuieste o vrajitoare ?! Am citit in ziar ca ultima vrajitoare,Eva,din orasul asta a evadat de la muzeul de "Creaturi si monstrii" ! Daca a venit aici ?!"-spuse Vanesa increzatoare.

"Stai umpic,aici existau vrajitoare ?!"-spuse Mario speriat.

"Da,existau,dar acum nu mai sunt ! A evadat ! Tu nu ai fost la muzeul asta ? "-intreba Vanesa pe un ton jos,din motivul de a nu fii auzita.

"Nu ! Trebuia sa merg saptamana viitoare..."-spuse Mario dezamagit de parca nu ar mai prinde ziua aceea.

"Liniste vine cineva !"-spuse Daniela in soapta.

Pe langa tufisuri trecuse vreo 10 oameni inarmati.Dupa care se auzise o voce stranie,groasa dupa care devenise subtire.Daniela putea vedea cine era,isi aplecase putin capu si o vedea pe Maria,care statea langa o batranica cu o caciula ridicata imbracata in negru si o bagheta intr-o mana,aceea trebuia sa fie vrajitoare evadata,Eva.

"Ati gasit ceva ?!"-spuse Eva pe un ton jos,nervos de parca ceva nu ii convenea ceva.

"Vanesaaa,Danielaaa,Mariooo,unde sunteti ? Stiu ca suntei aici,unde v-ati ascuns ?! "-spuse Maria prelungind ultima litera din numele noastre.

Dintr-o data se mai auzise o impuscatura.Aceasta a intrat intr-un tufis.Dintr-o data sa mai auzit o impuscatura.Aceasta sa mai indepartat de tufis.Iar a 3 data cand sa traga,Vanesa vazuse de unde se trage si glontul ia fii intrat Danielei.Aceasta ingrozita de idee a iesit din tufis,si a inceput sa zica :

"M-ai chemat ?!"-spuse Vanesa pe o voce calma de parca nimic nu se intamplase.

"Si prieteni tai ? Unde sunt ? "-intrbase Maria/

"Undeva in siguranta !"-spuse Vanesa sigura pe ea.

"Esti sigura ?! " -spuse Maria increzatoare.

"Foarte !"-spuse Vanesa pe un ton nu asa sigur ca inainte.

"Atunci nu tear deranja daca asi trage in tufis,asa-i ?! "-spuse Maria zambind.

"Dar de ce ai trage ? "-spuse Vanesa.

"Pentru ca urasc minciuna,si in acest moment tu minti.Ei 2 sunt in tufis,nu ti-e ciuda ca poate in acest moment cat timp tu o faci pe curajoasa ei 2 se saruta pasional,nu ti-e ciuda ?!"-spuse Maria.

"De ce sa imi fie ciuda ? " -spuse Vanesa pe un ton sec.

Mario iesise din tufis,nervos,iar Maria in urma lui.

"Ce fac ? Ma sarut pasional cu cine ? Daca ar fii sa ma sarut cu cineva,acea persoana ar fii Vanesa ! " -spuse Mario dupa care se apropiase de Vanesa,o prinse de maini,si fara sa isi dea seama,cei 2 se sarutau.

O lume nouăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum