O lume nouă

Cap XXX

¤Perspectiva Vanesei

În ultimul timp am trecut prin multe lucruri de care nici măcar nu ştiam că există. O vrăjitoare s-a deghizat în verişoara mea, s-a dat drept ea.. Apoi m-a şi răpit.. ei bine, la început m-a ademenit.. Curiozitatea este şefa, tot ea m-a condus spre o moarte aproximativ sigură. Şeful ei, Mascatul, îmi vrea puterea. În momentul de faţă am o confruntare cu el. Recit vraja pe care părinţii mei m-au învăţat doar în câteva minute. 

-Ce crezi că faci, eşti doar un copil, chiar crezi că-l poţi doborî pe cel mai bun vrăjitor ?- nu-l crede, eşti mai bună de atât, ştiu că poţi ! Conştiinţa. A venit şi ea. Nu sunt doar o conştiinţă ! Acum vorbesc cu conştiinţa mea ?! Înnebunesc pe zi ce trece ! Nu înnebuneşti, sunt eu, Miranda, mama ta ! Mamă ? ! Acum poţi vorbi ?  Până acum de ce n-ai făcut-o ? Nu e timpul de explicaţii. Trebuie să-l doborâm ! Tată ? ! De când e un noi ?  O să vorbim după ! E slăbit ! Trecem la pasul 2 !

-Zayn acum ! - el împreună cu Daniela începu-se să arunce cu diferite lucruri în el pentru a-l enerva şi ai distrage atenţia în timp ce eu foloseam o altă vrajă ! Au reuşit ! Şi-a mutat privirea spre ei, eu putând să fac a 2 vrajă. Era imobilizat pe jos timp de câteva minute ! Ştiam că dacă va muri, toţi ce împietriţi o să fie bine ! Vraja va dispărea odată cu moartea sa ! Înainte să spun vraja finală, acesta spuse :

-Nu ! Gata ! O să vorbesc, te rog nu mă omorî ! Am o soţie şi urmează să avem un copil ! Te rog ! Nu mă răni ! -glumeşti !? Marele Mascat cere milă ! Ei bine n-o să aibă !

-Cu ce drept îmi ceri aşa ceva ? !

-Nu sunt Mascatul ! -cee ? Sper că glumeşte ! Nu, minte !

-Şi ar trebui să cred asta ?

-Da ! Eu sunt un angajat de-al lui ! De ce ar risca să fie prins ?  -nu m-am gândit aşa.. poate are dreptate !

-De ce te-a trimis atunci ? 

-Are nevoie de tine vie.. tot ce trebuia să fac era să te capturez şi să te duc la el.. Atunci aş fi putut ieşi din echipa X, în viaţă ! 

-Unde trebuia să mă duci ?

-La....-înainte să spună ceva, o săgeată îşi făcuse apariţea de nicăieri, drept în inima lui !

-Nu ! Spune-mi unde vroia să mă ducă ? Nu muri ! Trebuie să ştiu ! Cum arată ?  Nu, te rog  nu..-am crezut că era ultima zi de griji .. dar am greşit ! Nu el era Mascatul.. 

-Vanesa ! O să-l găsim noi !-nici măcar vocea prietenei mele nu mă putea opri din a vărsa lacrimi ! Eram atât de aproape să aflu cu ce mă confrunt ! Dar n-am putut afla nimic !

-Tata ! Şi Mario ! Unde sunt ?!

Perspectiva autorului 

Vanesa fugea spre locul în care îl văzu-se ultima dată pe tatăl ei. Se pare că moartea slugii nu a avut vreun efect. Tatăl ei, Cristi, era încă îngheţat. 

-Vanesa, uite, un bilet ! 

În mâna tatălui său, ara atârnat un bilet :

¤Bună, Vanesa. Eşti mai puternică decât aş fi crezut ! Dar puţin naivă ! Chiar credeai că o să vin, eu, personal ? Eu nu.. Vraja pietrei va dispărea când eu voi muri. Dar asta ştim amândoi că nu se va întâmpla.. Deci, va trebui să-ţi iei rămas bun de la unchiul şi prietenul tău. Sunt la zi cu toate. Sunt documentat cu privire la tine ! Eşti specială. Şi tocmai mi-ai demonstrat asta. Sluga mea a spus adevărul, am nevoie de tine în viaţă, iar pentru moment, ai scăpat. Tocmai mi-ai omorât cel mai bun om. Vei plăti pentru asta ! Ai grijă de tine ! Cum spuneam, te vreau în viaţă. Dacă îndrăzneşti să faci ceva, persoanele dragi ţie, şi rămase bineînţeles, vor avea de suferit.