Getting Caught (Prima Carte)- Editata

Capitolul 16

-          Pe bune acum, ce naiba scrie acolo?! Nu pot fii și mai distrusă decât sunt, am spus murmurând ultima parte.

Linişte.

Mi-am depărtat uşor braţul şi l-am văzut pus pe gânduri ca şi cum delibera dacă să îmi spună sau nu. Aşa că am tăcut. Vroiam să îl fac să îmi spună.

Chiar dacă ar face-o, nu ar face nicio diferenţă pentru că nu îi mai pot spune lui Ethan şi nici dacă ar putea, nu aş face-o.

Cum scap de aici, fug departe de el. Fug departe de această lumea a infracţiunilor. Nu mai vreau să îmi trăiesc viaţa furând de la oameni.

-          Nu pot, a spus într-un final şi s-a ridicat, lăsând briza să îmi mângâie pielea fierbinte unde fuseseră degetele lui.

M-am ridicat pe coate şi l-am văzut aşezându-se pe celălalt şezlong.

-          Pot să te întreb altceva?

A dat din cap.

-          De ce tu şi Ethan sunteţi duşmani?

Maxilarul i s-a încordat instantaneu şi ochii lui au zburat în altă parte. Se vedea clar că îmi evita privirea ceea ce m-a făcut şi mai curioasă.

-          E clar-

-          Asta e în acte. Adică are legătură, ceea ce înseamnă că nu îţi pot zice nici asta.

-          Atunci spune-mi orice poţi, numai lămureşte-mă şi pe mine. De ce dracu sunt aici?

-          Pentru că ei intrat prin efracţie. Cum aş putea să îţi dau drumul ca şi cum nu s-a întâmplat nimic?

Glumeşte?

-          Nu am obţinut ceea ce vroiam, aşa că nu mai contează dacă stau aici sau afară. La Ethan nu mă întorc, aşa că nu trebuie să îţi faci griji în privinţa asta.

-          Nu asta sunt eu îngrijorat, a spus cu un zâmbet scurt.

-          Atunci de ce?

Şi-a întors privirea spre a mea şi am observat că nasul lui era rozaliu. A... a plâns?! Mi-am ridicat ochii şi i-am văzut pe ai lui, goii. Nu puteam citii nimic în ei. De ce obicei...

-          Ţi-am spus că am nevoie de tine aici?

-          De ce? Trebuie să fur ceva şi pentru tine?

Şi-a mutat din nou privirea, uitându-se acum în zarea peisajului.

-          Chiar crezi că de asta te ţin?

-          De ce nu ai face-o? Ethan a făcut-o.

-          Eu nu sunt Ethan, a ţipat dintr-o dată făcându-mă să tresar. Eu nu te-aş pune niciodată să faci aşa ceva şi mai ales să îmi faci mie treaba murdară!

**FlashBack**

Am auzit uşă trântindu-se şi am ştiut imediat că Ethan venise. M-am dat jos din pat şi am coborât scările, văzându-l pe canapea.

Am mers pe vârfuri până în spatele canapelei şi m-am aplecat, plasându-i un sărut pe gât. Ethan a sărit, speriindu-se, iar eu am izbucnit în râs.

-          Ethan, am ţipat atunci când şi m-a apucat de talie, trăgându-mă peste canapea, fix în poalele lui.

Şi-a lipit buzele de ale mele, făcându-mă să gem instantaneu, atunci când palmele lui mi-au apucat fundul.