Stele Căzătoare

-Sebastian Montez-

Quote: " We are the poisoned youth."

Zilele următoare s-au derulat destul de repede, până când a început cealaltă săptămână. Chiar am avut parte de un eveniment surprinzător.
Eram în ora de matematică, iar Domnul Smith s-a oprit în dreptul băncii mele. Avea cu el foile cu rezolvările de la detenție. Mi le-a dat, iar apoi mi-a arătat unde am greșit, mi-a explicat, după care mi-a spus:
- Prima impresie este foarte importantă, dar cred că a mea despre tine are să se schimbe. Ai potențial, domnule Johnson.

Restul zilei simțeam că plutesc. Crescusem în ochii profesorului de mate. Brusc, am uitat umilința prin care trecusem de curând.

Noua săptămână se arăta promițătoare.

Eram în sala de mese, atunci când îl văd pe așa numitul Sebastian Montez, așezându-se la masa noastră, lângă Lya.
- Hei, Lya, ce faci?
- Bine, tu?
- Săptămâna trecută, mi-ai promis ceva, dacă nu ai uitat.
- Ba da, am uitat. Ce?
- Hai nu te preface, știu că nu ai uitat că azi avem întâlnire.
La auzul acestor cuvinte, blondina aproape se înneacă.
- Mergem la restaurantul care are deschiderea în seara asta, "Anna's". Vin să te iau la 7 p.m. Să te îmbraci frumos! Ceau!
Apoi pleacă, fără a lăsa loc de replică.
- Te vezi cu Sebastian? Mie de ce nu mi-ai spus? întreabă Clara mimând o expresie supărată.
- Mai știi când ți-am adus desert săptămâna trecută? mi se adresează ea. Ei, păi atunci mi-a spus că îi rămân datoare. Credeam că glumește, dar se pare că m-am înșelat.
- De parcă ție nu îți place! zice Vanilie aruncând o privire plină de înțeles ochelaristei.
- Știi ceva, hai să încheiem subiectul!
- Care-i treaba cu băiatul asta? intervin și eu.
- Uff! își dă Lya ochii peste cap.
- A făcut parte din grupul nostru, noi doi eram cei mai buni prieteni, până când a devenit popular, mă lămurește Xander.
- Părinții lui au murit acum 2 ani într-un accident de mașină, acum locuiește cu fratele lui mai mare. A avut și depresie. Sincer, eu îl compătimesc! adaugă Clara.
- Hmm...