The Player

Capitolul 5

Doar o zi mă mai despărțea de Natalie. Nu credeam că o să mă bucur atât de tare să merg la școală sâmbăta. Mă ridic leneș din pat și cotrobăi prin dulap alegându-mi o ținută cât mai formală pentru ''întâlnirea'' mea cu profa din ziua următoare. Prin ''ținută formală'' eu înțeleg o pereche e blugi negri și un tricou alb, nelipsind geaca mea de piele, evident.

Fiind încă singur acasă, minunata mea familie neîntorcându-se din vacanță...-Doamne-ajută pentru asta, pentru că nu aveam nevoie de un consiliu de familie pe baza știrilor ''Bastardul a ajuns la închisoare'', întărindu-i astfel ideile mamei de a fi un violator în devenire- , eram pe punctul de a muri de foame. Frigiderul meu era gol, iar pușculița la fel...

Îl sun pe Alex și ca prin minune îl conving să îmi facă cinste cu o pizza. Nu durează mai mult de douăzeci de minute căci amicul meu, sună la ușă -s-a mai civilizat si el între timp-. Îi deschid și când observ că are mai mult de o cutie de pizza în mână, le însfac pe toate și intru înapoi în casă, nebăgându-l în seamă pe el sau pe tovarășii noștrii ce îi țineau companie.

-Cu plăcere, spune Alex intrând în camera mea.

Dau aprobator din cap, îndesându-mi mai multe felii de pizza în gură.

-Gurmandule. Dă-ne și nouă, zise Tobey revoltat, luând o cutie de pizza.

După ce m-am ghiftuit, și mi-am simțit stomacul destul de plin, m-am întins în pat și am început să îmi masez burta.

-Mă simt mult mai bine acum.

-Credem și noi...Ai mâncat cinci cutii e pizza și noi ne-am chinuit să împărțim una singură, îmi spune Max încă mestecând.

-Mergi la vreo întâlnire? mă întreabă Alex observându-mi hainele puse frumos pe scaun.

-Mâine merg la detenție cu scumpa profesoară de istorie, îi răspund făcându-i cu ochiul.

-A, da...am și uitat.

-Cred că e măritată, ne anunță Tobey deodată.

Am rămas oarecum șocat, privindu-l intens pe Tobey. Nu putea fii măritată. Am studiat-o îndeaproape și clar nu avea nici o verighetă pe deget, nici un inel de logodnă...nimic. Dacă va face parte din colecția mea...nu dacă, sigur va face parte din colecția mea...îi este interzis să fie măritată sau într-o relație. 

-Exclus. spun imediat. Nu are verighetă.

-Mi-a spus mie cineva, care a aflat de la altcineva, care a auzit de la un prieten că profa de istorie se află în fiecare zi după-amiaza în parc cu o fetiță, mă lămurește Tobey.

-Așa și? Poate are grijă de ea, spune Max rânjind câte puțin.

-Nu ar trebui să crezi tot ce spune lumea Tobey. Ești prea naiv, frate, îi acaparează Alex.

-Până nu văd cu ochii mei, nu cred, le spun întinzându-mă leneș.

Era imposibil ca Natalie să aibă un copil. Era imposibil din punctul meu de vedere. Nu o vedeam ca o pe o fată naivă care să se lase sedusă de vrăjeli și apoi să rămână și părăsită și însărcinată. Nu era genul. Era o femeie dură și independentă și ere clar că nu îi plac jocurile acestea de-a șoarecele și pisica. Adică ce fac eu cu majoritatea marionetelor mele. În general nu e vina mea că sunt așa irezistibil. 

Am mai stat la taclale cu băieții. Mi-au spus că au rezolvat treaba cu Axel, Tobey jurându-se că nu mai face afaceri cu el. Din tranzacția de seara trecută ne mai rămăseseră câțiva bănuți pe care i-am înpărțit frățește, alegându-mă cu o sumă frumușică, de care aveam de gând să țin cât mai mult timp posibil. După ce tovarășii mei au plecat, m-am hotărât să verific informațiile. Mi-am luat o pereche de blugi albaștrii și un tricou gri și am plecat lejer spre parcul central.