Ei...

XI. It's complicate..

(Capitol dedicat pt. Elapovesti si JONERYS123)
Dupa weekend. Luni, ora 6:20 A.M
O noua zi plictisitoare de luni... Imi fac rutina si dupa ce termin ma duc sa-l trezesc pe puturosul de James... Ca nu vad ca are vreo initiativa de a se trezi... Dar de... Fiindca are colega de casa, aceasta va incerca sa-l trezeasca cum poate...
Ducandu-ma in camera lui, vad ca doarme bustean si doarme intr-o pozitie... De parca a cazut de la etajul 6...
Frumusel, incerc sa-l trezesc...
-James... James... Trezeste-te... Tre sa plecam la scoala... ii zise cu frumosul fata.
Hm... Se pare ca nu vrea... Oare sa ii cant ceva de Britney Spears? Hai sa incerc...
-Daca nu te trezesti, iti cant! He is a hustla, he is not good at all, he is a looser, is a bum-bum-bum.
Rezultat esuat... Mi-a venit alt plan!
-James, jur ca daca nu te trezesti, iti dau pe FashionTV!
Si intr-un final, a reusit sa-l trezeasca.
-Ce?! Ce?! Nu pe FashionTV!
-Hai, scularea! Soarele e pe cer! Imbraca-te, spalati dintii, piaptana-te ai hai, la scoala!
-N-am chef... zise somnoros acesta.
-Ba, ai! Pentru ca n-am de gand sa fiu certata si sa fiu interogata de ce lipsesti tu! ii raspunse fata ce i-l lovii cu maieul acestuia.
-Pai... Nici tu nu te duci la scoala!
-Ba eu, ma duc! Pentru ca sunt eleva model si exemplara! Deci, hai!
-Ooo... Ba nu! Stam acasa... Pentru ca...
-Pentru ca?
-Auuu... Ma doare... Capul... ii spuse acesta prefacandu-se.
-Da,da... Si eu sunt presedinta Japoniei daca pe tine te doare capul... Hai imbraca-te!
-N-am cheeeeeef!
-Atunci te imbrac eu!
-O ba nu... Nici tu nu o vei face! Hai, schimba-te in pijamale! Ca stai acasa!
-Nu! Bine... Daca asa vrei... Eu ma duc singura la scoala...
-Nu intelegi ca nu te duci? ii zise acesta.
-Merg, hai pa! ii raspunse aceasta ridicandu-se din pat.
Dar cand s-a ridicat, baiatul ii lua mana si cand sa o tranteasca, fata i-a cazut in brate deoarece s-a impiedicat.
Acestia se uitau intens in ochii celalaltuia.
Amandoi simteau cum inima le bate asa de rapid.
Dar... Karla a oprit momentul... S-a ridicat si cand sa plece, James o lua cu putere de mana si din greseala, acestia s-au sarutat.
Momentul il traiau intens. Simteau euforia iubirii.
In mintea Karlei:
Ce tot facem? De ce ne sarutam incontinuu? As vrea sa opresc sarutul, dar e prea frumos ca sa fie adevarat! Oare James a facut lucrul asta intentionat? Nu stiu si nici nu imi pasa... Dar... Saruta foarte bine...
Dar... Ce tot spun aici? Tre sa opresc chestia asta!
Apoi Karla termina sarutul.
-Uite... Nu vreau o relatie... E prea complicata faza...
-Ce e? Nu te-ai saturat sa imi spui ca nu ma iubesti? Cat mai ascunzi faptul asta?
-James... E complicat... Nu pot sa te iubesc! Nu am cum! Nu intelegi... Scuze, tre sa plec...
Lasandu-l singur in camera, fata pleca la scoala.Pe tot parcursul drumului, se gandea la vorbele lui James. Era debusolata. Tot timpul, ii rasunau cuvintele acestuia... "Nu te-ai saturat sa imi spui ca nu ma iubesti? Cat mai ascunzi faptul asta?".
James nu poa' sa inteleaga... Nu pot sa-l iubesc! Daca l-as iubii pe James, ceva rau s-ar intampla! Si decat sa ma aleg cu asa ceva... Mai bine "sting" odata pentru totdeauna "scanteia iubirii"...
N-are cum... Sa inteleaga... Si nu pot sa ii explic asta! O sa ma doara foarte rau... Nu pot uita nici de Alan... Dar... El inca nu stie povestea mea si a lui Alan... Si nu mai vreau sa se intample asa si cu el... E prea greu... Imi fortez sentimentele si e greu sa mi le infranez... Si de cand cu moartea lui Alan, am jurat ca nu o sa mai iubesc niciodata! Trebuie sa imi stapanesc sentimentele... Dar oare mai pot sa fac asta atat de mult? Vreau sa-l iubesc pe James, sa fim impreuna, sa avem o familie, dar... Nu se poate... Voi fi alone toata viata...
Dupa orele de curs...
A fost o zi foarte grea... Toti au inceput sa ma intrebe de el, iar eu nu le-am raspuns... Apoi vine pitipoanca de Alexia si a facut ca dracu... Apoi era sa ne luam la bataie, dar profa de sport ne-a despartit ca sa nu facem " masacru in scoala " si a reusit.
Ducandu-ma spre "casa", ma simt ciudat daca dau ochii cu James... Si poate... S-a calmat... E asa de ciudata faza asta...
Cand fata ajunse acasa, isi vazu rucsacul la usa si un biletel pe care scria:

Daca nu poti accepta sa fim impreuna, ci doar prieteni, nu cred ca mai are rost sa fim si prieteni. Eu vreau o relatie cu tine, nu vreau sa fim prieteni! Daca nu poti accepta asta, atunci, nu cred ca mai are rost sa stam amandoi... Nu vreau sa sufar... Credeam ca ma iubesti, la fel cum te iubesc si eu... Dar... De ce nu vrei sa o arati? Ce se intampla? De ce iti ti aceasta emotie inchisa in tine? Ti-e rusine cu mine?
Fiecare isi va vedea de viata lui, iar la scoala, ignora-ma...
Ca incheiere de adio, iti spun, ca te urasc, dar in acelasi timp, TE IUBESC!

Cand fata citi acest lucru, a inceput sa planga. A plecat de la usa acestuia.
Asa imi trebuie! Acum, nimeni nu imi mai e alaturi... Ce ma fac?
Acum, trista, ma duc sa caut un hotel, unde sa pot locuii... Noroc ca am 14.000 $ la mine din bursa ca 1000 i-am cheltuit pe haine... Si cu putinii bani de la James, 100, am 14.100 $... Oare voi gasi la colt de strada, cineva care vinde o casa si cere putin? Sau cauta cineva colega de apartament?
Offff.... E asa de grea viata asta blestemata... 😞