Scaldare in dorinta [~Yaoi~]

Capitolul XXIV

Capitolul XXIV

Dupa ce iesisem de la dus, am imbracat o pereche de pantaloni scurti si un tricou, apoi incepusem sa cotrobai prin casa dupa telefonul mobil... trebuia sa il sun pe Kyan si sa pun capat povestii. Desi ma indoiam ca eram in stare de lucrul asta. Ma indoiam profund.

Imediat ce gasisem micutul aparat, incepusem sa il butonez, iar in timpul acela auzisem un ciocanit in usa. Pieptul ma stragea atat de tare incat parca avea sa se sfarame in orice clipa, insa eram hotarat sa fac totusi ce era mai bine, nu pentru mine, ci pentru sora mea. Daca as fi stat sa ma gandesc, probabil ajungeam la concluzia ca puteam deveni un egoist nenorocit si sa nu ma intereseze de sentimentele propriei surori, insa am scuturat din cap dezaprobator inainte ca ideea aceea sa devina mai puternica si mai fixata in mintea mea.

De cum deschisesem usa, atunci gasisem si ceea ce cautam in telefon... pe micul ecran aparea "Kyan Lawson", la fel cum persoana aparuse in fata mea, facandu-ma sa tresar.

-Kyan... Ce faci aici? intrebasem eu, ridicandu-mi privirea uimita spre actorul ce statea in prag.

-Am terminat un interviu si iata-ma. Daca tu nu ai de gand sa imi raspunzi la telefon, macar la usa sa o faci, fara alta minciuna, spuse acesta serios, pasind inauntru si indreptandu-se spre living.

-Ce minciuna...?

-Haide, Justin! De fiecare data cand sunam, sora ta imi spunea o scuza penibila ca "A dus un caine la veterinar" sau "Are grija de un raton ranit". Ca si cum m-ar fi luat de idiot sau ceva de genul asta! Ce s-a intamplat de fapt?

Inghitisem cu greu si imi coborasem privirea. Cum aveam sa ii spun?

-Kyan... Ar trebui... Ar trebui sa punem punct aici, reusisem eu sa rostesc, fara a-l privi.

-Poftim? intreba el, ridicand curios ambele sprancene. La ce sa punem punct?

-La tot... Tot ce s-a intamplat. Nu ar trebui sa se repete. A fost o greseala.

Parca inlemnise pentru cateva secunde, apoi isi pusese mainile in solduri.

-Ce dracu vrei sa faci? Iti bati joc de mine? intreba el, revoltat.

-Nu. Nu imi bat joc...Nu asta e intentia mea!

Parca ma strangea pielea si nu mai aveam loc in ea... Ma simteam ingrozitor. De ce trebuia sa fie asa? Nu voiam sa raman fara el. Ma durea pieptul atat de tare incat ochii mi se incetosara. Am oftat si imi trecusem mana prin par.

-Atunci da-mi un motiv care sa fie al dracului de plauzibil, ceru el punandu-si mainile in san si indreptandu-si spatele.

-Ar trebui sa ramai cu Sam, venise raspunsul meu aproape soptit, insa pe care el il intelesese.

-Poftim?!

Vocea lui aproape ca strigase acel cuvant si strambase din gura, dezgustat.

-Ea te iubeste, am motivat apoi, fara a-l privi.

Chiar cand deschisese gura sa spuna ceva, se auzise usa trantita de perete si vocea surorii mele care striga si se apropia.

-Tyler! Tyler, fratioare! Am o veste...

Amutise insa, atunci cand pasise in living, observandu-ne acolo.

La fel si eu, ramasesem fara cuvinte. Imi spusese pe nume... Nimic nu putea sa ingreuneze atmosfera mai mult decat era deja in acel moment.

-Tyler? intreba Kyan, privindu-ma suspicios.

Imi ridicasem chipul, spre el, nestiind ce sa ii raspund. Inghitisem cu greu.