Scaldare in dorinta [~Yaoi~]

Capitolul III

Capitolul III

            După cum credeam, acel Kyan Lawson nu a mai căutat-o pe Taylor, adică pe mine. Trecuseră trei luni, iar eu am ajuns să cred că era un prefăcut, pentru că îmi spusese că m-ar fi cucerit...desigur, nu pe mine, Tyler ci fata Taylor. Dar nu am mai aflat nimic de el, iar pe sora mea nu am îndrăznit să o întreb. Adică, nu era pentru că aş fi vrut să vină, dar voiam să aflu dacă s-ar fi folosit de orice ocazie pentru a o cuceri pe Taylor. 

             Când voiam să pun totul pe domeniul trecutului, Samantha apăruse brusc în casă cu un bărbat, iar ironia sorţii făcuse ca acel bărbat să fie Kyan.

             Am auzit uşa închizându-se, dar eu stăteam întins pe canapea şi învăţam la istorie. Eram în ultimul an de liceu şi aveam de gând să continui să învăţ la fel de bine precum în anii precedenţi. Purtam un tricou alb şi o pereche de pantaloni scurţi albaştri, însă nu mă sinchisisem să mă duc să mă schimb când aflasem că aveam un oaspete. Mi-am aranjat ochelarii, şi m-am îndreptat spre hol, curios să văd cine era, însă când l-am observat pe actorul care mă sărutase încă de la prima întâlnire, mi s-a luat brusc respiraţia. Samantha părea plictisită, aşa că s-a îndreptat spre living, aruncându-şi poşeta la întâmplare, apoi s-a trântit pe canapea, oftând.

             -Ah, nici măcar când te vizitez nu ai habar să te porţi ca o domnişoară. Ar trebui să iei exemplu de la sora ta, spuse vocea iritată a blondului, în timp ce o urmărea.

             -Ah, da? Aşa crezi? Bine, uite-i sosia, fratele ei geamăn... Justin, spuse ea, arătând spre mine.

             -Cin...? Ah!... Justin... Eu! Bună... am rostit destul de bâlbâit, până când am realizat că dacă mă prezenta drept Tyler, avea să mă dea de gol, pentru că acel actor cu siguranţă nu era prost. Un nume de fată mai apropiat de numele meu adevărat nici că puteam să fi găsit în momentul în care el se aplecase spre mine la premiera filmului său. Practic numele erau identice, Tyler si Taylor... doar doua litere adăugate pentru a suna foarte puţin diferite.

             -Ah, bună! a spus el, întinzând mâna spre mine. Îmi pare rău că nu te-am salutat, deşi te-am observat. Am fost prea ocupat cu criticarea comportamentului surorii tale.

             -În regulă... Deşi nu cred că ai ce să critici la Samantha.

             După ce i-am întins şi eu mâna, pentru a face cunoştinţă, el ridicase o sprânceană curios.

             -Glumeşti, nu? Cu siguranţă tu şi Taylor sunteţi fraţi. Ar fi spus acelaşi lucru. Apropo de asta, ea este acasă?    

             -Nu, nu este! A... plecat în... Europa. Pe o perioadă nedeterminată de timp.

             -Aha... Păcat. Învăţai cumva? mă întrebase el, privind caietul de pe canapeaua din cameră alăturată. În ce clasă eşti?

             -Da... ultimul an de liceu.

             -Serios? pari mai mic. Nu vreau să te jignesc, dar şi corpul tău e atât de...

             -Firav, da, ştiu. Ei bine, sunt îndeajuns de mare încât să nu mă bată vântul, am spus eu în glumă, fără a mă supăra pentru remarca făcută. 

             M-am scuzat, apoi m-am îndreptat spre canapeaua pe care stăteam înainte, şi m-am pus din nou cu burta pe carte. Din păcate nu mă puteam concentra, nu numai din cauză că cei doi purtau o conversaţie nu tocmai plăcută în camera alăturată, ci pentru că brusc, atmosfera din casa mea mă neliniştea.