Latino Lover

C A P I T O L U L 7

— Mulțumesc, am murmurat înainte de a ne îndepărta mâinile și de a intra în curte. Zărisem o mulțime de tipi și de tipe, iar ochii mei nu știau pe cine să fixeze cu privirea. În fața noastră se oprise un tip înalt și care purta geacă de piele, semn că era din gașca de motocicliști ai orașului. Avea același șarm pe care îl aveau toți tipii mexicani din oraș, avea niște trăsături frumoase, buze pline, ochi căprui și un păr ușor ondulat. Dăduse mâna cu Valentino, iar când ochii îi căzuseră asupra mea, un rânjet obraznic îi apăruse pe buze.

— Asta-i tipa pe care o dădăcești? îl întrebase pe Valentino, iar eu îi aruncasem o privire nu prea drăguță. Știam ce apropo-uri bătea și nu aveam de gând să le suport. Carl, incântat! întinsese mâna spre mine și ca o scorpie ce eram nu m-am chinuit să dau mâna cu el.

— Madena, nici eu! îi răspunsesem enervată, observând cum îi cade fața tipului. Totuși, speram că nu-l enervam prea tare pe Valentino.

— Frumoasă și rea, arrr! comentase imediat, iar în mintea mea eram aproape de a vomita. Cum putea fi Valentino prieten cu asemenea oameni? Diferența dintre el și Carl era colosală. Sau poate prima impresie mă făcea să am o părere eronată.

Valentino mai schimbase ceva cuvinte cu tipul respectiv după care mă condusese spre zona din spatele casei unde se presupunea că trebuia să ne întâlnim cu restul găștii. Până acolo am fost nevoită să suport tot felul de replici care mai de care mai proaste și mai necioplite. Din spusele lui Valentino se întâmpla destul de greu ca o tipă care nu avea nici măcar puțin sânge latino să ajungă la petrecerile organizate de gașca lor.

Deși aș fi putut lua toată treaba ca un compliment, nimic și nimeni din jurul meu nu mă făcea să mă simt bine.

— Încearcă să nu fi așa de dură, Madena! Valentino mă sfătuise în timp ce ne oprisem din mers. Carl nu ți-a spus nimic ofensator, a încercat o glumă care după părerea mea nu a fost prea reușită.

— Bine, bine! acceptasem în timp ce inspirasem aer adânc în plămâni. Făcusem câțiva pași până la locul din spatele casei, acolo unde avea loc adevărata petrecere, și peisajul unor tipe cu forme care își scuturau fundul în fața unor șmecherași care făceau parte din gașca mexicanilor nu fusese unul prea încântător. La cât de dezbrăcate și dezinvolte erau majoritatea tipelor, eu începeam să mă simt ca o băbuță.

Am continuat să îl urmez pe Valentino prin mulțime pentru a nu mă pierde până când am ajuns la piscină, acolo unde vreo trei fete și vreo patru tipi fumau din greu. Speram că fumau țigări și nu altceva, pentru că dacă se dovedea că fumau iarbă, plecam de la petrecere fără să îmi pese de Valentino.

Brunetul dăduse mâna cu ei și le îmbrățișase pe fete, una dintre ele se agățase destul de mult de el semn că domnul Valentino era dorit de multe tipe.

A urmat rândul meu să îi cunosc pe tipii respectivi și spre deosebire de Carl sau cum îl chema, cei patru s-au dovedit a fi destul de respectuoși și ignoranți în același timp. Probabil că venirea mea aici nici nu conta, dar îi apreciam pentru faptul că s-au purtat cât de cât drăguț.

Cu fetele nu a fost la fel de drăguț, pentru că specia noastră feminină în general nu se suportă, suntem mereu în competiție chiar și când este vorba despre lucruri minore.

Prima pe care am cunoscut-o a fost Camilla, o tipă foarte înaltă, cu forme destul de bine puse în evidență, nu puteam să nu remarc ținuta ei sumară, ca a mai tuturor fetelor de aici. Era frumoasă, puteam să înțeleg de ce se agățase de gâtul lui Valentino cu atât de multă îndrăzneală. Ce fată ca ea nu ar fi îndrăznit să pună mâna pe unul dintre cei mai frumoși tipi din oraș?