Tabăra Pry Hills

Capitolul 11

-Doctor Millow va veni curând cu niște calmante, mă înștiințează în timp ce face cerculețe pe abdomenul meu. Sper să te ajute puțin... Celeste, nu ai idee cât de îngrijorat mă faci. Știu că tu crezi că ești bolnavă, dar nu cred că e adevărat, îmi mărturisește, privind în gol spre geam.

Îl întreb la ce se referă, dar nu îmi spune nimic, amândoi stând într-o liniște mormântală. Nici eu nu mă simt bolnavă, însă cum aș putea să îi spun asta? Deși mă doare fiecare părticică din corpul meu, nu mă simt chiar fără vlagă, simt un fel de forță interioară care mă copleșește și mă consumă, mă simt de parcă ceva urmează să mi se întâmple, însă nu știu dacă este de bine sau de rău.

-Nu crezi că sunt pe moarte sau ceva asemănător, nu? Îi șoptesc când văd că nu spune nimic.

Își întoarce brusc privirea spre mine, părând de-a dreptul terifiat de ceea ce am spus. Toți mușchii i se încordează la maximum și mă strânge puternic la piept, aproape sufocându-mă.

-Să nu mai spui asta niciodată în viața ta, îmi spune cu o durere profundă în glas.

Începe să îmi miroasă părul și gâtul fără oprire, ca și cum ar dori să se calmeze așa, iar eu, pentru prima oară, mă relaxez când îi simt nările fremătând pe pielea mea sensibilă.

Ador să îl știu că îi pasă atât de mult de mine deși de-abia ne cunoaștem. Bine, având în vedere timpul pe care l-am petrecut împreună și tot ce mi-a povestit și i-am povestit ziua trecută, aș putea spune că am trecut de stadiul de „abia ne cunoaștem". Pe lângă asta, sentimentele puternice de dragoste pe care le simțim unul față de celălalt sunt evidente și mă fac să cred că îl cunosc din totdeauna, nu mai puțin.

-Și eu care voiam să îți spun cum ultima mea dorință ar fi fost să fac dragoste cu tine, îi murmur înainte să îmi închid ochii și să las întunericul să mă cuprindă.

După ce m-am trezit sau, mai bine spus, după ce Cole m-a trezit pentru că doamna doctor venise să mă vadă, am fost obligată să iau un pumn de medicamente ale căror nume nu mi le pot aminti nici dacă vreau. Cole mi-a pus în continuu comprese reci pe tot corpul care continua sa ardă la o temperatură care m-ar fi făcut să fiu efectiv moartă, însă am preferat să nu zic nimic, deși eram conștientă că amândoi îmi ascund un amănunt semnificativ, dar am hotărât că probabil au un motiv bine întemeiat pentru care nu îmi spun ce mi se întâmplă. Mai mult de atât, îmi era mult prea rău pentru a-mi chinui creierul să mă gândesc la ceva ce, mai mult ca sigur, avea să fie o asumpție proastă.

Pe lângă asta, de când i-am spus lui Cole dorința mea de dinainte să adorm, pot să jur, fără doar și poate, că se comportă chiar mai atent și mai drăgăstos cu mine decât înainte, deși habar nu aveam că acest lucru este posibil și încă nu înțeleg cum doar simpla lui prezență constantă mă face să mă simt mult mai bine.

Acum stau la el în cameră, așezată între picioarele sale, cu capul pe umărul său, citind. Temperatura corpului mi-a scăzut destul de mult în doar două ore, cu aproximativ 15 grade, iar asta îl face pe băiatul din spatele meu să fie puțin mai relaxat în timp ce îmi împletește părul în codițe. Aparent, chiar se pricepe, realizez cu un zâmbet când îmi ridică cu grijă capul de pe el ca să se apuce să aranjeze partea dreaptă de păr.

Festivalul avea loc în numai câteva zile, iar anxietatea mea ajungea la niște nivele copleșitoare, având în vedere că nu făcusem nimic pentru numărul de dans. Ca și cum mi-ar putea citi gândurile, Cole spune:

-Am rugat-o pe Alyssa să angajeze o coregrafă, iubito. Știu cât de mult îți doreai să faci numărul, dar îți promit că vor mai fi ocazii. În plus, acel număr este în momentul de față total inutil, din moment ce te-am întâlnit...