Sentința doamnei Kwon

01

Făcându-și loc prin mulțime, detectivul Choi suspină adânc. Privindu-și tovarășii cu o expresie tulburată, se apropie de ei.

- Încă una..., suspină detectivul Kim, uitându-se la cadavrul unui bărbat, care tocmai ce era învelit, gata de a fi ridicat.

- Cum de mereu ne scapă? întrebă detectivul Im, suspinând.

- Presupun că e altă reușită a doamnei Kwon, spuse polițista Kim, dând din umeri.

- Haideți să nu tragem concluzii pripite acum, spuse detectivul Im.

- Eu sunt de aceeași părere cu domnișoara Kim, spuse detectiva Kim, ridicându-și mâna de parcă ar fi fost încă la școală.

O mașină apăru brusc la locul crimei, din ea ieșind șefa detectiv Lee, grăbindu-se înspre cercul de detectivi. Se uită cum cadavrul este dus în mașină, oftând adânc.

- Altă crimă..., suspină șefa detectiv Lee. Căutați indicii și vă întoarceți la secție după aceea.

Făcuse stânga împrejur, plecând cu pași marunți, însă rapizi, spre mașina sa, dispărând la fel de repede precum a apărut.

- Ați auzit-o. Haideți să începem, spuse detectivul Choi, iar toți se răspândiră pentru a căuta orice fel de indiciu, punându-și mănușile speciale pe mâini.

- Nu, șefă Lee, din păcate este iarăși o crimă lipsită de indicii, spuse detectivul Im, lăsându-și capul în jos, simțind un sentiment de vină deoarece nu a reușit să găsească nimic.

- Am înțeles.., spuse șefa Lee, oftând.

- Am putea să ne ducem să ne uităm pe camere, sigur vom găsi ceva, spuse detectiva Choi, primind aprobarea de la șefa sa, grăbindu-se pentru a afla mai multe.

Ajunsă la biroul pe care îl împărțea cu colegele sale, detectiva Choi Soo Young se îndreptă spre colega sa, detectivul Seo Joo Hyun, care se uita atentă la ecranul computerului său. Se puse lângă ea, punându-și ambele mâini pe marginea mesei, rezemându-se încet de ele.

- Ai treabă? Întrebă detectiva Choi.

- Momentan da, lucrez la ceva, spuse detectiva Seo, apăsând pe mouse, absorbită de munca sa digitală.

- Ei bine, am nevoie de ajutorul tău urgent. Ședința pentru cazul crimelor ce se petrec deja de 6 luni este curând și am impresia că putem găsi indicii pe camerele de supraveghere din parcul unde a fost omorât bărbatul. Ai de gând să mă ajuți la un caz important din cadrul poliției pentru a prinde un criminal căutat de toată lumea sau să stai să faci fișe?, întreba detectiva Choi, ridicând o sprânceană, așteptând o reacție de la cealaltă detectivă.

Seohyun își ridică privirea înspre Sooyoung, nevenindu-i să creadă.

- Ești de părere că eu pot găsi ceva și să ajut cazul?, întrebă Seohyun, surprinsă plăcut.

- Cred că am zis deja tot ce era de zis. Ai de gând să mă ajuți?

- Mai întrebi? Normal, spuse Seohyun, accesând cu meticulozitate filmările înregistrate în ultimele 24 de ore, dând click pe o viteză mai mare.

Se uitară cu atenție, analizând orice mică mișcare. Știau că momentul mult așteptat avea să vină, simțeau un sentiment ciudat, așteptau ca pe ace. Apăru bărbatul respectiv, așezându-se pe o bancă, uitându-se în jur.

Brusc, ecranul deveni negru, iar după câteva minute, se întoarse la normal. Diferența era că omul se afla deja pe jos, întins într-o baltă de sânge, cu nimeni lângă el sau prin jur.

Verificară mai multe camere din zona respectivă, însa niciuna nu reuși să prindă ceva, toate ecranele devenind negre atunci când trebuia să apară ceva.

- Nu se poate.., bolborosi Seohyun, având ochii mari cât cepele.

- Nimeni nu avea cum să deconecteze toate camerele deodată manual..., spuse Sooyoung printre dinți.

- Criminalul a spart server-ul!, spuse Seohyun, punând brusc stop filmării. Nu îmi vine să cred...Nu se poate așa ceva, este aproape indestructibil! Numai cineva extrem de priceput ar putea să reușească așa ceva!

- Cineva priceput zici..., mormăi Sooyoung, uitându-se lung în gol.

- Sunt mai mult ca sigură! spuse Seohyun, uitându-se la Sooyoung.

Sooyoung îi mulțumi lui Seohyun, fugind în cameră unde avea loc ședința.

- Mă scuzați dacă întârzii, șefă detectiv Lee, însă am verificat camerele de supraveghere și am ajuns la o concluzie.

- Ce concluzie, zici tu, detectiv Choi?, întrebă șefa Lee, uitându-se întrebător la ea.

- Bărbatul a apărut la locul crimei înainte ca acesta să știe ce îl așteaptă. S-a așezat jos, era parcă nerăbdator, trebuia să se întâlnească cu cineva mai mult ca sigur. Dădea din picior nervos, se uita la ceas din 3 în 3 secunde, se uita în stânga și în dreapta, încerca să se uite după cineva. Am presupus că acel cineva pe care îl aștepta era, ei bine, chiar atacatorul. Însă de aici am reușit să trag altă concluzie, șefă Lee. Camerele au fost deconectate în timpul crimei, lăsându-l pe criminal să își ia timpul pentru a pune în aplicare obiectul cu care l-a omorât pe bietul om.

- Și ce-i cu asta?, întreba detectiva Hyoyeon, uitându-se cu o privire nedumerită la Sooyoung, care era foarte încrezătoare în tot ce zicea în momentul de față.

- Șefă detectiv Lee, sunt sigură că cel ce a deconectat camerele este altă persoană, complice al criminalului, foarte priceput din moment ce a reușit să deconecteze camerele din server. Nu avea cum să le deconecteze manual pe toate în același timp, ar fi fost imposibil, mai ales fiindcă au fost deconectate camerele din jurul locului crimei.

- Criminalul este, așadar, înhăitat cu hacker, mormăi șefa Lee, apropiindu-se de masa de ședințe, punându-și mâinile pe ea, uitându-se lung la detectiva Sooyoung. Trebuie să găsim pe cineva care este în stare să spargă sistemul nostru. Nu are cum să fie un amator care face treaba asta part-time, lucrează în domeniu, dacă stăm să ne gândim bine. Știu că nu avem atât de multe informații și indicii cum am sperat, însă e un punct bun de plecare după atâtea luni de crime în suburbii, orașe sau străzi fară martori oculari sau camere de supraveghere. Este un început splendid. Așadar, vă veți duce mâine la locul crimei, detectiva Seo o să stea noaptea aici să supravegheze camerele de supraveghere din parcul respectiv în cazul în care se întâmplă ceva. Detectivă Kim, vei rămâne cu detectiva Seo și cu alți doi să păziți parcul de pe camere. Ceilalți, vă puteți retrage, spuse șefa Lee, strângându-și fișele.

Hyoyeon se ridică, suspinând, îndreptându-se spre ușă.

- Păzirea parcului de pe camere nu e chiar îndatorirea pe care o voiam eu când am intrat în poliție, mormăi Hyoyeon, inchizând ușa în spatele ei.

- Bună treaba, detectivă Choi, spuse șefa Lee, dupa toți ceilalți detectivi părăsiră sală de ședință.

- Mulțumesc frumos, șefă Lee, dar am făcut doar ce m-ați rugat. M-a ajutat și detectiva Seo cu vizionarea camerelor si cu concluziile.

- Am înțeles. Pentru astăzi ești liberă, poți pleca, spuse șefa Lee, plecând din sală de ședințe.

Sooyoung se uită mândră înspre ușă, îndreptându-și spatele, ieșind afară pe ușă.

- Hei! Am nevoie de ajutorul tău de urgență!, țipă cineva de la capătul opus al holului, facând-o pe Sooyoung să se întoarcă, speriată de țipătului persoanei respective.