Capitolul 4

2.5K 146 15
                                    

                                                                 4. Atingeri în vestiar

Am încercat din răsputeri să-mi potolesc lacrimile,dar degeaba. M-am întors cu fața înspre fundul clasei văzându-l pe acel băiat cu care mă  certasem acum jumătate de oră cum mă privea. Îi puteam vedea sclipirea din ochii lui căprui chiar dacă suntem la o distanță măricică,mi-a făcut cu ochiul începând să umble pe telefon.

Telefonul iar a început să lumineze parcă scoțându-mă dintr-o lume numai a mea,m-am întins după el luându-l în mână apoi scriind codul de deblocare începând să citesc mesajul.

Necunoscut: Nu mă placi,și nici eu nu te plac,dar îți cam fug ochii după mine.

Cine ar scrie un așa mesaj ? M-am întors din nou cu fața înspre grupul ”prietenilor ” observându-l pe acel băiat cum zâmbește,apoi făcându-mi cu ochiul. Clar,el este cel care mi-a scris mesajul,dar cu ce motiv? Mi-am întors privirea înspre telefon începând să tastez fără ca dirigintele să mă vadă

Ale: Vai,ce amuzant mai ești. Cred că ai încurcat rolurile baby.

După ce i-am trimis mesajul,mi-am blocat tastele punând telefonul pe bancă continuând să ascult ceea ce avea de spus dirigintele, din câte am înțeles este vorba despre noul orar,cum o să fim așezați în bancă și așa mai departe. Am observat mai apoi cum toți elevi se ridică de pe scaun îndreptându-se înspre ieșire. Dacă tot am văzut că se ridică,am decis ca să mă ridic și eu dar ghinionul meu a fost că atunci când m-am ridicat de pe scaun am dat peste cineva.

” Este a doua ora pe ziua de astăzi când ne ciocnim. Sper să nu fie și a treia oară pentru că o iasă urât.”

” Soarta și destinul ”. I-am spus luându-mi geanta

Când să trec de el,acesta mă prinde de braț întorcându-mă cu fața înspre el. Fețele noastre erau doar la câțiva centimetri distanță. Mă privește în ochi crezând că am să-i cad la picioare. Dar nu mă las așa de ușor precum crede el,să nu uităm că s-a iscat un război între noi doi din cauza unor ciocniri de scaune și alea din greșeală.

” Ce crezi că faci?”îl întreb într-un sfârșit atunci când îi simt cealaltă mână aproape de fund

”Nimic greșit. Știu că îți place.” Îmi șoptește suav la ureche

” A da? Îi răspund apucându-l de după gât , apoi șoptindu-i . ”Nu-s ca toate curvele de aici”. Apoi plecând de lângă el lăsându-l probabil în ceață.

Ies din clasă căutându-l pe Tomi cu privirea sau pe Maria,și într-un final îi găsesc lângă un automat de cafea stând de vorbă cu cineva. Decid să mă apropii de ei,strecurându-mă printre elevii.

Cu cât mă apropii mai mult de ei,cu atât pot recunoaște culoare aceea de blond pe care aș recunoaște-o și dacă aș fi la 5 km distanță. Am ajuns într-un sfârșit lângă Tomi și Maria,apropriindu-mă de ei pupându-i pe obraz apoi așezându-mă pe bancă fără să bag în seamă persoana cu care stăteau de vorbă cei doi.

” Mulțumesc că m-ai băgat și pe mine-n seamă Ale.”

Mi-am ridicat privirea din pământ,întâlnind doi ochii albaștri cum mă privesc cu o tristețe dar în același timp blânzi.

”Scuze,doar că eram cu gându-n altă parte.” I-am răspunsul băiatul cu părul blond și ochi albaștri

”Sigur. Doar pentru că-mi ești simpatică te iert.” Îmi spuse

” Mulțumesc. ”Ridicându-mă de pe bancă îmbrățișându-l

” Ce oră aveți?”Ne întreabă Maria după câteva minute avândul pe Tomi în brațe

”Matematică,o urăsc. ”Spuse Niall

” Sport. Tu?”Le-am răspuns zâmbindu-le

”Economie aplicată”. Ne răspunde Maria.

Am mai stat câteva minute împreună cu prietenii mei,printre care-mi spuseseră că sala de sport este mai încolo. M-am ridicat de pe bancă,pupându-mi prietenii pe obraz apoi vrând să-l i-au pe Tomi de mână ca să mergem la ora de sport,dar Maria îl prinse de încheietură trăgându-l aproape de ea. M-am uitat puțin ciudat la Maria,ne înțeleg ce vroia să facă,dar apoi mi-am dat seama după privirea ei ” Te rog,lasă-l pe Tomi cu mine la oră ”. Am lăsat să-mi scape un oftat după care am aprobat din cap afirmativ îndreptându-mă înspre sala de sport.

Am mers câteva minute bune,cu căștile-n ureche până în fața unei clădiri pe care scria - Faci sport,ai o viață sănătoasă - . Mi-am scos căștile din ureche,punându-le în micul buzunar din spatele genții apoi pășind în mica clădire. Am înaintat înspre o ușă pe care scria - D-nul profesor Paul Johnson - , am decis să nu bat la ușă sau,îndreptându-mă înspre vestiarul fetelor uitându-mă în același timp la pozele cu diferite sporturi pe peretele de culoare alb-albastru. Ajunsă în fața unei uși de metal de culoare verde,pe care scria mare -Vestiarul fetelor - , am decis ca să intru înainte ca profesorul să vină și să spună ceva. Mi-am lăsat lucrurile pe bancă,scoțându-mi căștile din geantă dând drumul muzicii.

Stăteam întinsă pe spate de câteva minute,după care m-am ridicat mergând înspre o mică oglindă aproape de fereastră,vrând să văd cum îmi stă părul având în vedere vântul de afară. Am simțit cum cineva s-a apropriat de mine,lipindu-și corpul de spatele meu,apoi apropriindu-și buzele de gâtul meu. Am închis ochii lăsând pentru câteva minute persoana din spatele meu să-și facă de cap cu gâtul meu,după care i-am deschis privind în oglindă chipul persoanei din spatele meu.

”  Miroși așa de bine. ”Îmi spuse băiatul cu părul brunet,privindu-l în oglinda din fața mea,a noastră

” Mulțumesc,cred.” I-am spus.

” Probabil așa miroși și în timpul unei partide de sex nu ?”

”Te interesează? ”I-am spus

”Dacă este vorba despre tine,atunci da mă interesează.” Îmi spuse sărutându-mi gâtul

” Acum o oră mă amenințai și acum îmi spui că miros bine? Ce joc,joci Malik? ”I-am spus făcând câțiva pași înainte

”Pentru că ești o provocare pentru mine. Și îmi place cum îmi rostești numele,dar ști ce o să-mi placă cel mai mult?” mă întreabă,apropriindu-se din nou de spatele meu,luându-mă în spate după care-și așează capul pe umărul meu.

” Ce anume?” I-am spus lăsându-mi la rândul meu capul,pe capul lui,din plictiseală mai mult

”Numele meu ieșind din gura ta între timp ce ți-o trag. ”Îmi spuse suav la ureche după care mă sărută pe gât

” Asta niciodată nu o să se întâmple.” I-am spus întorcându-mă cu fața înspre el

                                               -----------------------------------------

Știu,că și de data asta am întârziat cu acest capitol,și îmi cer mii de scuze. Probabil așa o să fie mereu,dar sper să fac într-o zi un program. Revenind,sper să vă placă acest capitol,și dacă vreți o dedicație cereți și scuzați-mi greșelile dacă mai sunt.

Fight the pain [ Zayn Malik  ]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum