Fight the pain [ Zayn Malik ]

Capitolul 32.

După ce i-am explicat lui Isaac ce cauta Charlie Brick la ora aceea în bucătăria mea,ne-am pus să ne uităm la un film. L-am sâcâit pe parcursul filmului,cu tot felul de întrebări. De la ce se întâmplă până la cine moare ultimul.

Isaac mi-a promis că este pentru prima si ultima dată când ne uităm la un film împreună. Dar cine-l crede? Nu scapă atât de ușor de mine. Liam mi-a trimis n-șpe mii de mesaje la fel si Maria,neștiind nimic de mine timp de câteva zile,dar nu le-am raspuns.

La școală l-am văzut pe Zayn cu o fată blondă, ținându-se de mână și zâmbind unul altuia sau sarutandu-se. Ne-am privit doar o singură dată în ochi,și-i vedeam tristețea, dar nici ochii sau inima mea nu erau chiar foarte bine. Eleanor si Louis au stat aproape în fiecare pauză cu mine,de fiecare dată când ne aflam pe banca noastră și Zayn împreună cu blonda lui,se aflau si ei în curte dar la o distanță destul de mare de noi. Cu Niall si Chris nu am mai vorbit chiar de la incidentul din curtea liceului. Într-un cuvânt, nu am mai discutat cu aproape nimeni. Doar cu Harry ce am mai stat de vorbă, despre excursia pe care o vom avea peste o săptămână la o mică pensiune cu toată clasa,si normal ca si cel mai nou cuplu o să fie prezent.

Dylan: Ne vedem azi? Te roog

Zâmbetul imi este prezent pe față când citesc mesajul de la Dylan.

Alexandra: Sigur,unde?

Bag telefonul în geantă și mă îndrept înspre poarta liceului. Mi-au ajuns cele nouă ore de scris și ascultat plus încă trei sferturi de oră la antrenamentul pentru majorete. Maria toată săptămâna a lipsit la fel și Harry. Am vrut să le trimit mesaj,fiind îngrijorată de faptul că nu au venit la școală dar am preferat să nu le trimit nimic. Sunt majori,vaccinați și-și pot purta singuri de grijă.

Sunetul scurt setat pentru mesaje,s-a auzit,zâmbind știind că Dylan mi-a răspuns la mesaj,dar zâmbetul mi-a picat în momentul când numele lui era pe ecran și nu cel a lui Dylan. L-am băgat înapoi în geantă, ca si cum nimic nu s-a întâmplat.

"Știi ca nu este frumos să ignori mesajele?" Vocea aceea m-a făcut să inlemnesc efectiv pe loc. I-am auzit pașii și mâna cum este poziționată pe umărul meu,intorcandu-ma cu fata înspre el. Am zis și am să o mai spun,acei ochi or să mă omoare într-o zi.

"Știi că nu este frumos,să stai de vorbă cu nesimțiții?" Spun,iar el strâmbă din nas.

"De ce mă jignești?" Întreabă.

"Să înțeleg că tu ai voie să jignești pe toată lumea,dar nu și invers. Uite Zayn,m-am săturat să mă tot învârt ca o cățea după coadă tot mereu." Spun,auzind din nou tonul pentru mesaje,știind că acesta sigur este de la Dylan și nu de la altcineva. Nici nu apuc bine să-mi i-au telefonul din geantă, căci Zayn mi-l ia din mână.

"Nu te duci nicăieri,mai ales cu Dylan ala,înțeles!?" Zice.

"Și cine ești tu ca să imi spui ce sa fac si cu cine sa merg?" Spun,iar acea privire nu am mai vazut-o niciodată de când îl știu.

"Iubitul tău,asta sunt,si eu nu-mi împart cu nimeni iubitele,ok? Ok.

"De unde până unde ești iubitul meu?" Întreb fiind curioasă de ce răspuns imi va da.

"Din momentul când ți-am spus povestea aia,mai știi?" Normal ca o mai știu,a fost ziua în care stăteam lipita de zidul liceului,iar Zayn a fost acolo și am început să vorbim. Prima dată când s-a comportat normal lângă mine,iar timiditatea mea,dispăruse.