Te Voi Cauta...

Ciclul Crimelor

Soarele bătea puternic, iar oamenii jucau cu foc pe melodia cântată de o brunetă ce stătea pe niște pietre ce țineau loc de scenă. Băutura era la ordinea zilei, iar la o masă un singuratic cu doi ochi de safir își bea ușor amețit lichidul ciudat. Cum s-a ajuns aici? De ce? De ce e așa un fricos? De ce a ales viața veșnică în loc să aleagă cei doi ochi de ambră? Și acum în ce loc își îneacă amarul? Muzica răsună în urechile tuturor celor care dansează , doar el stă la masă până ce vede cum bruneta coboară de pe scena improvizată, ciudat , pare acum mult mai drăguță. Se ridica de la masă, apoi cu o durere în inimă de parcă ceva l-ar opri, o ia de mână și începe să danseze până amețește și cade jos, pe obraji săi observandu-se lacrimi amare pline de dor.

Sute de ani, așa continuă viața sa, plină de petreceri și un alchool rosu numit mai nou 'vin' , știa că e din struguri, dar cel mai mult știa că-i plăcea aceea bautura. Nu; iubea să bea chestia aia, totuși nu așa de mult ca cei doi ochi de ambră, dar nu putea da timpul înapoi și îi era prea teamă s-o facă, dar timpul a trecut și și-a lăsat amprenta, lumea văzându-l ca pe un monstru după toate modificarile suferite in timp, încercând mii și mii de războinici să-l omoare eșuând mereu, asta până ce l-a văzut pe...el. Oare era adevărat? Bineinteles ca era adevarat... Iarasi trebuie sa lupte.

Din umbra unei ruine venerate de populatia orasului-stat in care se afla in vizita vede stralucind 2 ochii de ambra. Vai! Cat de mult i-au lipsit... insa stie ca acum va trebui sa se lupte din nou cu el. Inca de cand a aparut pentru prima oara in forma de sarpe si l-a atacat, periodic este obligat sa lupte si este prea las pentru a-l lasa sa castige. Inca e speriat de moarte si aceasta e singurul lucru pe care il primeste daca pierde. Moartea. Fara compromisuri. Dar adevarul e ca arde pe interior sa vada ce este de aceasta data, asa ca asteapta. Il priveste in ochi si asteapta cu nerabdare si cu teama sa iasa la lumina. Lent si gratios, ochii de ambra se apropie de de cei de safir. Barbatul si-ar fi dorit sa vada numai ochi, caci numai aceea au ramas la fel ca in trecut, insa nu isi poate ferii privirea de coltii si ghearele deja insangerate. O puma. Asta este de data aceasta. O puma impunatoare cu blana scurta, neagra, lucioasa si ochi de ambra care se apropie de el ragand amenintator. Cel cu ochi de safir isi duce mana pe coapsa, unde isi stia pumnalul insa nu il mai gaseste. Simte adrenalina inundandu-i venele si mintea in momentul in care fiinta pe care inca o iubeste cel mai mult, se repede spre el si il pune la pamant. Barbatul reuseste sa-i prinda maxilarul reusind sa-i indeparteze coltii de fata lui, insa ghearele reusesc sa-i patrunda prin brate. Se tavalesc prin tarana, tot incercand sa se ucida unul pe altul macar pentru inca cativa ani, pana pierzatorul se va reincarna din nou, insa fara rost. Felina nu reuseste sa-l sfasie, iar barbatul e lipsit de arma. Se bat timp de 3 zile, abia in cea de-a treia noapte, omul reusind in final sa rapuna bestia, reusind sa-i scoata inima prin pielea dura, imblanita de animal.

Cel cu ochii de safir, dupa atata lupta, se tranteste alaturi de trupul pumei neinsufletite si o strange la piept. Ar fi vrut sa-i simta bataile inimii langa ale lui insa stie ca nu mai e posibil. Nici macar nu mai are o inima. Nici puma dar nici el. Si asa adoarme. In tarana, acoperit de sange, cu animalul strans puternic la piept nevrand sa ii mai dea niciodata drumul. Niciodata.

Timpul trece, lumea se schimbă, doar cei doi ochi de safir ce trebuie să-şi înfrunte iubirea rămân la fel. Dar după atâtea lupte s-a schimbat, chiar și el, devenind un războinic cu sânge rece temut de toți și dorit mort de restul luptătorilor.

Doi ochi de ambră își privesc coroana cea măreață, simbolul puterii lui , puterea unui măreț împărat ce a auzit de acea 'bestie fără de moarte cu ochi de safir'. Deci, încurajat de tot poporul pleaca pentru a răpune bestia. Era om acum, iar amintirile erau tulburi, tot ce știa era c-o voia moarta cu orice preț, dar era mult mai mult de atât. După câteva săptămâni de cutreierat, a ajuns la peștera presupusului monstru, spre norocul lui acesta dormind, își ridică sabia cu un ușor fior în vene, dar chiar atunnci cratura se trezește și-l zărește.