Vampirul fermecător 2 ( Completă )

Capitolul 28

Sarah povestește;

- Mănâncă! Insistă Lucian făcând un semn cu mâna către mâncare. Mâncarea e bună și gătită de cel mai bun bucătar din oraș. Încearcă să mă convingă, mirosul mi se pare greu și simt greață.

- Am să gust puțin. Accept doar pentru a nu-l refuza. Ridic o bucată de carne pe care o inmoi în sos și o bag în gură, un gust divin.

- Comentarii? Întreabă Lucian și înainte să-i răspund ușa se deschide și un barbat îmbrăcat formal intră neinvitat. Este tatăl meu, nu știu dacă îți amintești de el.

Îl privesc cu atenție, îmi amintesc de el, nu i-aș putea uita chipul nici dacă mi-aș dori atunci când îmi sfâșiase mâna gata să mă omoare.

- Ai ales echipa corectă, domnișoară. Rostește Carol care ni se alătură la masă.

- Așa cred. Îi răspund încet, după care înfulec o altă bucată de carne pe care nu apuc să o înghit că fug spre baie și dau tot afară.

Lucian vine în grabă cu Carol în urmă și mă privesc amândoi încruntați. Carol îl dă pe Lucian la o parte și după ce îmi revenisem și mă ridicasem în picioare, simt o mână pe burta mea.

- Ești însărcinată și fătul este în viață, îi pot simți inima. Rostește Lucian și vestea efectiv mă șochează.

- E imposibil! Îl contrazic și instinctiv îmi duc ambele palme pe pântec unde simt o umflătură.

- E adevărat! Rostește Carol convins și privesc către Lucian care îmi zâmbește într-un mod adorabil.

Asta e cea mai cumplită veste, sunt însărcinată cu Derek sau Patrick? Ambii tați sunt nepotriviți, iar eu sunt la o vârstă fragedă, un copil reprezintă o responsabilitate prea serioasă pentru o puștoaică ca mine. Ca concluzie, toți suntem nepotriviți pentru acest copil.

Rebecca povestește;

Am reușit să-l conving pe Samuel să vină și să mă vadă pentru a putea să clarificăm toate neînțelegerile. Îl aștept la unul din restaurantele mele preferate și pare că făt frumos întârzie. Stau de așa mult timp încât lumea începe să se uite urât la mine precum că țin masa rezervată degeaba.

- Doamnă, doriți ceva? Un bărbat la costum vine la masa mea.

- Nu, mulțumesc, aștept pe cineva și după comandăm.

Vorbim de lup și lupul e la ușă, Samuel tocmai intră în încăpere îmbrăcat într-un costum negru elegant și tunat pe el. Îi fac un semn cu mâna și mă vede rapid, venind spre mine. Mă bucur totuși că a ajuns și nu am de gând să-i cer socoteală pentru întârziere sub nici-o formă.

- Bună seara! Mă salută politicos și zâmbesc fals, stânjenită.

- Bună! Îi răspund cu gol în stomac și imitând salutul său. Un vin roșu și două pahare. Îi cer bărbatului care muncește aici.

- De care? Întreabă el.

- Să fie cel mai scump! Îl privesc pe chelner și îi simt privirea intensă a lui Samuel.

Bărbatul dă din cap în semn de da și pleacă. Îmi îndrept spatele, apoi privirea câtre Samuel care nu arată prea încântat.

- Aveam de gând să acord o șansă relației noastre, simt că Nathalia este moartă și viața trebuie să meargă înainte. Începe el și ochii mei se umple cu lacrimi.

- Bănuiesc că voiai asta înainte să mă vezi destrabălăndu-mă. Zâmbesc din nou cu regret și îmi las ușor capul pe spate pentru a-mi ține lacrimile în ochi.

Samuel părea că vrea să spună ceva dar se oprise brusc. Ochii lui verzi sunt acum orientați către masa învelită cu un material alb și fin.

Dacă am ratat această șansă, am să pun definitiv capăt relației de prietenie cu Amalia, adio surori! Am senzația că mi-a înscenat totul și mi-a pregătit o capcană ca să rămân burlăciță în continuare, împreună cu ea. Dacă ea nu are șanse cu fratele meu, aceași lucru mi-l dorește și mie.

De la ultimul pahar nu mai știam ce se petrece cu mine, iar ea mă lăsase de izbeliște în brațele unui om. Mai multe variante se învârt prin mintea mea și toate au ceva solid în esență.

- M-ai pierdut Rebecca, m-ai pierdut pentru a doua oară!

Fără să mă aștept, Samuel se ridică să plece. Mă înfuri rapid, l-am așteptat atâta timp doar ca să-mi spună asta, cum rămâne cu lucrurile de clarificat?

- Greșești Samuel! Îl contrazic ba chiar îl fac să mă și privească. Am devenit atât de grețoasă din cauza unui moment de slabiciune, el se tăvălise cu Nathalia de atâtea ori. Nu poți pierde pe cineva pe care nu ai avut niciodată! Îi dau replică și ca să lovesc mai dur îi împing în mână o bancnotă de 100 de dolari. Plătește tu, măcar atât să faci după ce te-am așteptat o mie de ani doar pentru a-mi spune asta. Mergea și un simplu mesaj.

Plec spre ieșirea din local cu lacrimi pe obraji și nu reușesc să ajung până la mașină că izbucnesc în plâns. Locul meu nu mai este aici, nimic nu mă mai ține legată de acest loc. Credeam că am o șansă cu Samuel, dar în urma a ceea ce mi-a demonstrat mai devreme, e un gunoi.

Bag cheile în contact și pornesc mașina, îndreptându-mă spre casă pentru a-mi pregăti bagajul. Aprind radioul și mă calmez suficient de mult după câteva melodii lente de suferință, îndeajuns cât să nu mai plâng.

Ajung în așa zisa casă și imediat cum intru dau ochi în ochi cu două fețe serioase, Felix și Cassandra.

- Nu-ți pot descrie cât de supărată sunt în acest moment de tine, Rebecca! Începe Cassandra refuzând să se mai uite la mine, pot simți valul de energie negativă care vine din partea ei. Dezamăgire câtă încape.

- Nu-ți face griji, părăsesc orașul peste câteva ore. O anunț cu o voce răgușită de la plâns.

Felix își lărgește ochii total surprins.

- Ce? Întreabă șocat, Cassandra îl lovește cu o privire amenințătoare de las-o să o facă.

- Părăsesc orașul. Îi repet, simțind cum inima mi se strânge. Eu, eu am greșit și nici măcar scuzele mele nu mai pot repara asta. Fără să mă pot controla, lacrimile revin.

- Asigură-te că nu lași nici un fir de păr în casa mea. Rostește Cassandra cu un glas impunător, după care se retrage tăcută în camera ei.

Rămân cu Felix câteva momente să văd dacă vrea să-mi mai spună ceva, însă este tăcut și asta mă îndeamnă să mă retrag cu demnitatea pe care o mai am. I-am abandonat așa pur și simplu exact când aveau cea mai mare nevoie de mine, cumva merit toate acestea. Derek este atât de supărat încât îmi respinge sutele de mesaje în care îmi tot cer iertare.

Nimeni nu mai pare să aibă nevoie de mine, pe când eu simt că am nevoie de ei toți. Lipsa mea va genera liniște în inimile tuturor, așa sper și le doresc.

--