Vampirul fermecător 2 ( Completă )

Capitolul 3

Casandra povestește:

   — Iubito! Vorbeam cu fiica mea, care în continuare dormea adânc.

Așteptam mult clipa în care am să o văd conștientă, să putem purta o conversație, să o simt vie, dezamăgirea își punea amprenta pe sacrificiile mele. Poate că nu calculasem corect lucrurile.

   — Ești bine? Mă întreabase Flavius, care se apropia de mine.

   — Nu! Nu! Ar fi trebuit să se trezească! DE CE NU SE TREZEȘTE!!
Am izbucnit în lacrimi, ridicându-mă de lângă ea și agățându-mă disperată de el pentru a obține o îmbrățișare.

Ea zăcând în fața mea fără mișcare și respirație, efectiv mă uscam ca o frunză lăsată o zi întreagă în fața soarelui.

   — Ar fi trebuit să se trezească, am pierdut-o! Suspinam, străngându-l mai tare și lăsându-mi capul resemnată pe umărul lui.

   — Imi pare rau, Casandra!! Însă știai prea bine că șansele ca fata să se trezească erau în proporție de 40 %. Poate totuși nu e necesar să ne pierdem speranța.

Se desprinse din îmbrățișare, privind în fața lui chipul răvășit al unei mame disperate.

   — Unde sunt? Cine sunteți voi? Trăiesc? 

O voce slabă și atât de firavă se auzi în spatele meu și mi-a redat zâmbetul pe buze. M-am desprins din îmbrățișare și mi-am întors privirea spre ea în reluare, nu-mi venea a crede.

   — Ți-am spus eu, miracolele apar când ne așteptăm cel mai puțin.

   — Nathalia! Am rostit copleșită de emoții, privind-o în sfârșit în acei ochi verzi, și următorul lucru pe care l-am făcut a fost să o iau în brațe și să o strâng cu putere, lacrimile mele acum transformându-se în lacrimi de bucurie. 

Nu mai țineam cont de consecințe, de ce credea ea acum, știam că oricum nu înțelegea nimic. Nevoia de a simți pulsul din inima sa îmi era suficient pentru a mă arunca în al noulea cer.

   — Te iubesc atât de mult!! Îi mărturisesc cu un glas domol, strângând-i printre degete firele lungi și negre ale părului mătăsos și des.

   — Cine ești? Întreabarea ei mă rănise. De ce am părul negru, ce se întamplă? Își văzuse reflecția prin oglinda uriașă înfiptă în fața ei, mă pregăteam demult pentru acest moment.

Panica i se instalase rapid în privire și o întunecă. Mă respinse și se ridicase, așezăndu-se în fața oglinzii și trăgându-și pielea în toate părțile.

   — Draga mea, eu sunt Casandra Cole, mama ta. E o poveste lungă! Mă poziționasem în spatele ei cu o mână așezată pe umărul ei.

   — De ce arăt diferit? Mi s-au făcut operații estetice? Își întoarse privirea spre mine speriată și plină de curiozitate.

   — Nu, iubito, asta ești tu cea adevărată. I-am răspuns, iar ea se încruntase mai tare. 

Flavius se retrase în altă cameră, știa că urma o poveste lungă pe care fusese silit să o asculte în nenumărate rânduri pentru a mă ajuta să mă descarc.

   — Te-am protejat de Adam, tatăl tău care dorea să te facă un monstru. Încercam să o lămuresc, totul era nou, absolut totul pentru ea.

   — Nu înțeleg!! Ochii ei se făcuse mari și tulburați. Sunt vampir, demon, ce sunt mai exact? Vocea ei semăna izbitor cu vocea mea, restul e tatăl ei în picioare la înfățișare.