Sunetul de boiler mă trezește cu dureri infernale. Îmi trag aer în plămâni și îmi țin respirația preț de câteva secunde, după care îi dau drumul cu speranța că mă voi simți mai bine. Nici o schimbare, starea îmi este la fel de proastă. Îmi dezvelesc picioarele, sunt într-o pereche de boxeri negri și un maieu alb cam transparent. Nu port sutien, probabil mama se asigurase să nu-l am, ca femeie e mai confortabil să dormi fără, plus că purtatul excesiv al sutienului poate provoca cancer la sâni.
Rana îmi este bandajată cu aceași bluză neagră, desfac nodul și o privesc. O bună parte din picior este roșie și umflată și mai picură câte o picătură de sânge. Simt amețeală, nu știu dacă sunt capabilă să stau în picioare. Îmi masez piciorul și nu fac altceva decât să agravez durerea, acum pot simți durerea mai intens.
— Samuel! Fu primul nume care îmi iese pe gură. Constat că nu este camera mea, cu siguranță ne-am mutat din nou.
— Mai încearcă.
Ușa se deschide și o privesc chiorăș din cauza razelor soarelui care îmi bat fix în ochi. Derek se face văzut cu un castron de supă fierbinte care miroase a fi cu pui. Oftez nemultumita de ce vad, ce puii mei?
— Te-ai trezit la țanc. Se apropie cu farfuria de mine si un zambet cald.
Ochii mi se măresc când realizez că este prea multă liniște, nu mai este nimeni în casă decât noi doi, într-o casă nouă. Derek m-a răpit pentru a doua oară, nu a glumit când a spus-o pe pod că e în stare să o facă din nou.
— Unde sunt restul? Rămân încă calmă și ignor să mă exteriorizez cu durere în fața lui.
— Care restul, suntem doar noi doi, iubito! Rostește el, punând accent pe cuvântul iubito, lucru ce îmi ridică pielea de pe mine.
— Derek, ce se întâmplă? Îl întreb terifiată la ce se petrece în mintea lui acum.
— Nimic grav, iubito! Ai câteva probleme ca paloare, cianoză și fatigabilitate asta însemnând senzație de oboseală cu sau fără efort. Ai făcut un atac de panică și asta a fost principala cauză pentru care ți-ai pierdut conștiința. Ai pierdut cam mult sânge pe drum, nu-ți face griji promit să te pun pe picioare până la urmă, este vina mea și trebuie să-mi repar greșeala. Îmi vorbește în timp ce trage perdeaua și aprinde lumina dându-și seama că mă deranjează lumina de afară.
Se așează în fund lângă mine și îmi face un semn să mă ridic în șezut ca să mă hrănească.
— Mă refeream la altceva, de ce suntem doar noi doi? Mă bălbăi și nu mă pot abține să nu mă strâmb din pricina durerii.
Mă ridic în șezut ca să nu-l enervez, acum mă poate răni mult mai ușor decât o făcea înainte.
— Mă simt incomplet fără tine și nu te puteam abandona acolo. Toată lumea este mult prea ocupată cu Rebecca pentru a avea timp și pentru tine, așa că te-am adus aici până o să-ți revii.
— O să mă lași să plec când am să mă recuperez? Îl întreb cu speranță ignorând teama că aici o să mor.
— Desigur, acum e timpul pentru masă. Îmi răspunde cu ignoranta avand privirea in bolul de supa fierbinte.
Dacă se comporta așa și pe pod cu siguranță fugeam mișelește cu toată viteza. Se comportă ca un nebun și asta îmi dă fiori, nu ca at fi ceva nou, dar ma dezobisnuisem de el.
— Vreau să mă îmbraci, nu mă simt în largul meu așa. Îi cer analizându-mi mai bine ținuta. Mi se văd sfârcurile prin maieul transparent și boxerii îmi sunt cam largi.
— Nu trebuie să te simți așa în preajma mea, plus că este recomandat să-ți aerisești corpul. Îmi replică înapoi reușind să mă blocheze pentru câteva secunde.
— Măcar acoperă-mă! Încerc să mă învelesc de una singură, însă mă oprește si o face intr-un mod brutal, cu violenta.
— E timpul pentru masă și dacă mă mai enervezi mult s-ar putea să-ți scot și restul hainelor și să strâng pătura. Rosteste apasat si isi retrage mana de pe patura.
— Ma simt inconfortabil. Imi strang mainile la piept, rusinata.
— Nu ai de ce. Nu e nimic nou pentru mine asa ca trebuie sa te linistesti.
Îmi retrag mâinile pe genunchi si ii trag la piept. Deschid buzele permițând lingurii umplută cu legume să-mi pătrundă în gură. Din cauza fierbățelii scuip supa și fără să vreau direcția fusese chiar tricoul lui negru.
Derek așează bolul cu mâncare pe noptieră, tăcut, și își șterge tricoul cu un șervețel fără să schițeze nimic. Mă speri și îi smucesc șervețelul din mână, oferindu-mă voluntar să fac asta.
— Derek, îmi pare așa rău! Îi presez cu grijă servețelul peste stropii de supă care sunt absorbiti de materialul subtire.
Derek mă privește în ochi, lucru ce îl fac și eu. Totul din jur a dispărut, ochii lui negrii sunt misterioși și atât de interesați încât i-aș privi ore în șir. Nu știu ce planuri are cu mine, ce urmărește de fapt. Sunt rănită și știu că nu m-ar putea răni mai mult orice aș spune sau aș face.
Derek isi da tricoul jos cu o miscare rapida si acum ramase la bustul gol.
— Ah! Am suspinat când am simțit un junchi in picior.
Derek își încruntă sprâncenele neînțelegând ce poate să mă doară acum, încearcă să mențină totul sub control însă nu reușește. Îmi iau privirea de la el și mă transform în eu aia rece și distantă.
— Ești bine, spune-mi ce ai simțit? Intreaba ingrijorat.
Își așează mâinile pe umerii mei într-un mod ocrotitor uitand de momentul cu supa, una pe spate și una pe burtă. Vocea lui este blândă și mă privește lung, scanându-mă din cap până-n picioare cu multă atenție.
Îl privesc bulversată de toată această prefăcătorie, cu siguranță e fericit să mă vadă așa și asta mă rănește mai tare. Ba îl cred, ba apar dubii, nu sunt sigură pe nimic.
— Nimic care să te preocupe pe tine. Îi răspund cu greu.
— Nu spune prostii, noi doi suferim în sinea noastră dacă unul dintre noi este rănit. Clatin din cap in semn de nu, deși ceva în mintea mea îi dă dreptate.
Reduce distanța și parcurge ceva până să se apropie suficient de buzele mele încât să mă blochez. Și durerea dispăruse pentru un moment, uitand se ea.
— Ești conștientă că urmează să te sărut, nu-i așa?
...
La media e Derek.
CITEȘTI
Vampirul fermecător 2 ( Completă )
Vampire- Trebuie să o dai uitării! Rostise sora lui cu un glas sumbru, cu o mâna atărnată deasupra umărului său. Refuza să se întoarcă spre ea, să-i răspundă, să o privească, devenise surd, orb și mut.
