Sign Of The Times

Auzeam gălăgia infernală de afară ce îmi zgâria urechile într-un mod brutal, mult mai brutal decât pocniturile provocate de armele de mai devreme. Voci bărbăteşti, grave şi extrem de furioase răsunau dincolo de uşile înalte ale hambarului în care am fost aruncat cu mai puțin de două ore în urmă, asemenea unui gunoi ce trebuia înlăturat cât mai curând.

În ochii lor, chiar asta eram.

O sirenă de poliție abia apărută a întețit şi mai tare zarva de afară, care mă rănea suficient de puternic mental, făcându-mi capul lipit de podeaua rece să vâjâie. Tâmplele îmi zvâcneau dureros, asemenea rănilor mici, deschise, pe care le aveam pe întregul corp paralizat de neputință.

Mirosul stătut îmi forma mici reprize de tuse, pe care încercam cu disperare să le rețin, din cauza durerii resimțite la fiecare contractare bruscă a muşchilor abdominali, asupra cărora se afla cea mai gravă rană din clasamentul meu.

Urma glonțului îmi părea atât de fiebinte şi de proaspătă încât aveam impresia că aud pielea sfârâindu-mi ca o bucată de carne crudă într-o tigaie cu ulei încins.

Întreaga mea stare era deplorabilă, de la părul unsuros şi plin de bucăți din fânul uscat, până la pielea mea ciuruită cu obiecte diverse, cărora am preferat să nu le țin seama.

Am preferat să închid ochii mai devreme decât ar fi trebuit, făcându-i să creadă că sunt mort, ca mai apoi să-mi arunce corpul inert într-un loc pustiu, în care m-aş fi așteptat să găsesc măcar un animal.

Aveam impresia că o umbră se juca în jurul meu, cu un bot alungit şi o coadă scurtă, însă nu eram sigur dacă era un câine sau nu. Cert era că nu-mi putea face nimic mai rău decât ce îmi făcuseră deja bărbații aflați afară, care vor împuşca, cel mai probabil, şi autoritățile chemate de locatarii care au auzit zgomotele ascuțite de focuri de armă trase la nimereală.

Ironizându-mi situația, m-am gândit că putea fi mai rău.

Şi are de gând să fie mai rău.

Valorile se vor pierde, o dată cu adevăratele calități ale oamenilor ce vor continua să se autoîndobitocească, răspândind haosul ce va duce la dezumanizare.

Oamenii vor înceta să fie umani, eroii vor fi ucişi unul câte unul, și nu va rămâne nimeni care să le ducă gloria mai departe, sau măcar să îi pomenească în poveștile spuse copiilor. Lucrurile bune create de om se vor transforma în arme letale sau în amintiri pe care nimeni nu le va nota în niciun jurnal.

Bunătatea va dispărea şi nu va rămâne nimeni care să se sacrifice pentru ca alții să rezolve totul în cinci minute.

Pentru că nu vor mai exista nici măcar cinci minute, ci doar câteva semne definitorii ale timpului în care vom fi trăit: furt, crimă, lăcomie, invidie, ură.

Totul se va pierde dacă nimeni nu observă semnul trimis de timp.

Noi ne vom pierde.

Speranța se va pierde.

Umanitatea se va pierde.

Toate dacă nu-ți îndeplinești cerințele la timp.

____________

☆ COMING SOON ☆

20//05//2017

☆