How it goes II

3. Dimineața

Mă trezesc a doua zi cu capul pe noptieră și cu brațele într-o poziție ciudată și incomodă. Aseară, imediat ce am ajuns acasă, m-am dus să dorm deoarece dintr-un motiv necunoscut, muream de somn.

Însă nu-mi amintesc să fi încercat contorsionismul în timpul somnului.

Mă ridic din pat înțepenită și mă uit la ceasul de pe noptieră. 6.15. Am suficient timp să mă pregătesc pentru o nouă zi banală de liceu. E de abia sfârșitul lui noiembrie iar mie deja mi-e dor de vacanța de vară.

Mă duc la baie și-mi fac rutina de dimineață apoi mă întorc în camera mea pentru a-mi alege ținuta. Niște pantaloni pufoși de trening și un pulover larg ar fi ținuta perfectă din punctul meu de vedere. Până la urma urmei, eu personal nu încerc să impresionez pe nimeni și nu are rost să-mi iau blugi strâmți și tricouri mulate doar ca să dorm în niște haine incomode în timpul orelor. Însă mama spune că nu se cuvine pentru o fată ca mine să se ducă îmbrăcată în "pijamale" la școală. De obicei mă strecor fără să știe în haine cât mai pijămăloase la școală, dar din păcate scumpul meu frate și-a făcut prostul obicei să mă ia și cum știe reticența mamei față de hainele mele, abia așteaptă să mă pârască.

Pentru a evita complicațiile, îmi scot dintr-un colț al șifonierului meu blugii mei negri ce zăceau mototolito-aruncați acolo. Dacă nu ar fi fost atât de frig afară, mi-aș fi luat un tricou, dar având în vedere că până și crengile copacilor tremură afară, îmi iau de pe un raft de sus un pulover gros, croșetat în negru-argintiu. Nici nu-mi amintesc să-l fi purtat până acum. E posibil să fie un cadou de la Eleanor cu ocazia Zilei Recunoștinței dar nici asta nu-mi aduc aminte.

Mă uit la oglina ce stătea pe masa mea gândindu-mă dacă e nevoie de machiaj.

Pe cine încerc să impresionez? Pe nimeni.

Ies mulțumită din cameră, fără să mă pictez pe față și meditez asupra posibilelor feluri de mâncare ce se aflau în frigiderul meu.

Judecând după liniștea din casă, eram singură. Nici nu mă așteptam ca mama să fie acasă. În ultimul timp și-a petrecut nopțile mai mult la sediu sau în New York, la sediul de acolo. Rareori o prind pe acasă dimineața. Însă m-am obișnuit. În ultimul timp am avut atât de multe lucruri de făcut încât nici nu prea am avut când să bag de seamă că mama nu e acasă.

După ce mă rezum la doua boluri de cereale cu lapte, ies în hol și-mi iau geaca pe mine. Îmi încalț bocancii călduroși și-mi iau reblegitura de geantă de lângă dulap.

Evident că Harry cel mai probabil doarme dus acum și nu are cine să mă ducă la școală.

Nici o problemă, frățioare. O iau pe jos.

Harry's PoV

Nu pot să dorm încă de la 4 dimineața, așa că mi-am petrecut timpul în sala centrală. Încă încercam să dau de Eric, dar la fel ca de obicei, era imposibil de receptat pe hartă.

Așez tableta ușor pe masă și mai iau o gură din cafeaua pe care mi-am făcut-o acum o oră și care cel mai probabil s-a răcit.

În curând va trebui să plecăm la New York la sediul de acolo, casa lui Max. Iar ceea mai importantă problemă a mea în momentul de față este dacă să o iau sau nu pe Cass acolo. Nu vom lipsi mult timp, dar acum că Eric ne găsește mai ușor decât îl găsim noi pe el, nu pot să o las singură nici o secundă.

Apropo de asta, trebuia să o duc la școală. Mă uit la ceasul electronic din sală și-mi dau o palmă mintală. E 8.23. Cass a început orele acum vreo 20 de minute și pentru că nici eu nici Kath nu am fost acasă, pun pariu că a plecat pe jos. Perfect. Sper că e vie măcar.

Aud ușa de la intrare deschizându-se și-mi ridic privirea într-acolo.

Max se apropia de birou cu o expresie serioasă iar eu aștept să-mi zică ce se întâmplase. Își drege glasul și ia tableta mea de pe masă.

-Presupun că îți aduci aminte de Jake, spune cu accentul lui american mai evident ca niciodată.

Prin minte îmi trece imaginea unui băiețel cu părul castaniu, ușor buclat și ciufulit, cu ochii negrii ca noaptea. Un băiețel slăbănog, cu genunchii juliți și cu veșnicul său tricou cu SpiderMan. Jake.

-Normal, spun.

Max oftează.

-Jenifer e în Las Vegas, ca ultima dată când am localizat-o. Și Isabelle. Jake însă...

Oftează din nou.

-...E de mult timp în Anglia, spune și lasă tableta pe masă.

Îmi ridic privirea spre el și observ că mă privea serios și într-un fel supărat. Nu îmi pot da seama cum de Jake a fost, teoretic, atâta timp sub nasul nostru iar noi nu ne-am dat seama.

-Așa și? spun încercând să-mi ascund frustrarea.

-Și? Max pufnește. Harry! Trebuie să fim atenți. Cassandra vine la New York cu noi, da? Sper că îți dai seama în ce pericol vă aflați amândoi acum.

Dau din cap aprobator. Chiar știu.

-Ai mai aflat ceva despre dosarele de la spital? întreb curios.

-Nu, echipa de la universitatea Cambridge încă le analizează, spune oftând. Dar Harry...

Mă uit la el curios.

-Să nu fii dezamăgit dacă nu află nimic, poate așa a fost să fie.

Mă ridic nervos și enervat de direcția în care se îndrepta discuția noastră. Am mai avut certuri pe tema asta și nu am chef să o iau de la capăt.

-Harry!

Mă întorc și îl văd pe Max uitându-se cu o teamă părintească la mine.

-Nu vreau să vorbim despre poibilitatea de a fi trăit mai bine de 20 de ani într-o minciună, Max.

Spunând asta, ies din sală, trântind ușa în urma mea.

La multi, multi ani FLORIALEXA2003 !!! Toate urarile posibile plus cele pe care ti le-am transmis astazi:) stiu ca ai spus ca arfi dragut daca as posta astazi deci "here I am":)
Ce mai faceti pufosilor?:) cum ati revenit din vacanta How it goes?
Sj❤️