How it goes II

4. Zeița frumuseții

Cassie's PoV

Mă așez liniștită într-o bancă de la fereastră în clasa de literatură. Nu mă pricep de minune, dar mai știu și eu ceva.

Săptămâna asta a fost destul de plictisitoare. Eleanor a fost plecată în Los Angeles până ieri și azi trebuia să se întoarcă, dar i s-a anulat zborul din cauza condițiilor meteo. Cică în America a început să ningă. Iar pe mine mă bate gândul să merg în New York cu Harry și Max săptămâna viitoare doar pentru zăpadă. În plus, nu i-am mai văzut pe băieți de ceva vreme. Dacă mă gândesc mai bine, pe Liam și Niall nu i-am mai văzut de dinainte de Ziua Recunoștinței, ceea ce e un termen oribil de lung.

Lou și Eleanor obișnuiau să mă viziteze vineri seară pentru seara cu filme. Și tocmai de asta, mama e acasă de obicei vinerea: o adoră pe Eleanor. Tot ce face ea este perfect, minunat, frumos, potrivit, extraordinar și așa mai departe. Uneori mă întreb dacă e mama mea sau a ei.

În mod evident, cel mai mult timp mi l-am petrecut cu Harry, însă nu neapărat voit, ci în situații inevitabile. Chiar dacă face parte din familie la propriu, nu prea stă acasă la noi. Să fi dormit de vreo 3 ori maxim la noi, când îi era prea lene să se ducă la casa băieților. În ultimul timp nu prea se mai întâlneau toți o dată acolo, din câte spunea Harry. Ba îl prinde pe Niall cautându-și o șosetă uitată de mult, ba pe Liam citind o carte în living. Însă din vară, nimic nu a mai fost exact ca înainte.

Nici nu știu exact de ce. Pentru că aș avea o mie de motive, dar nici unul nu pare a fi mai plauzibil decât celălalt.

-Bună ziua! mă trezește din gândurile mele miss Campbell, noua noastră profesoară de literatură.

E destul de simpatică și înțelegătoare, presupun că se datorează faptului că e destul de tânără.

În mod ciudat, era urmată de o fată. Blondă, ochi albaștrii și față ușor pistruiată, cam de statura mea. Perfect. A venit zeița frumuseții la noi în clasă.

-Aș dori să vi-o prezint pe Elise, spune domnișoara Campbell. Este aici pentru un proiect internațional și va sta la școala noastră până la sfârșitul anului școlar.

Minunat. Zeița își are ședere lungă.

-Mi-ar plăcea ca unul dintre voi să îi prezinte liceul...

Nu eu. Nu eu. Nu eu.

-Cassie?

Minunat.

Mă ridic din bancă mormăind ceva nedemn de o domnișoară și înaintez spre fața clasei unde domnișoara Campbell îmi zâmbea dulce. Îi întorc un zâmbet forțat și ies din clasa fiind urmată de zeița frumuseții.

-Am o migrenă tulburător de ciudată. A început instantaneu. Așa că îți voi arăta liceul cu condiția să nu mă întrerupi, înțeles? spun eu ridicând degetul arătator în semn de dojană.

Elise dă simplu din cap aprobator iar eu îmi continui drumul.

Mergea în urma mea ceea ce mă făcea să mă simt ca un paznic de la închisoare ce cară un deținut după el, singura diferență era că zeița nu avea cătușe.

Deși nu ar fi rău să o leg cu bandă adezivă de ușa din camera omului de servici.

-Oh Doamne, mergi lângă mine! Nu ca o capră în urma mea! spun enervată.

O clipă îmi aduc aminte că nici măcar nu știu câți ani are. Domnișoara Campbell nu ne-a dat prea multe informații despre ea, iar eu nu am de unde să știu dacă e la liceu sau dacă a terminat poate și facultatea. Însă după naturalețea din chipul ei, pare a fi de aceeași vârstă cu mine.