Început și sfârșit

Capitolul 10

         Perspectiva lui Joseph

       Știam că nu pot lovi o femeie indiferent de ce s-ar întâmpla, dar de data aceasta, Miriam va primi ce merită, chiar dacă va trebui să folosesc violența fizică. Nu știam că panarama mi-a luat numărul de telefon. Nu mai beau niciodată dacă asta este consecința mahmurelii mele. Să-mi ia numărul de telefon este una, dar să îmi intre și în telefon a întrecut orice măsură. Blonda ce i-a răspuns Miei la ușă a fost mai hoață decât credeam.
 
        Așteptând-o să ajungă la mine acasă, îmi aprind o țigară ca să fiu puțin mai calm. Dar nu reușesc nici după ce termin a treia țigară. Sunetul pe care l-am auzit răsunând în toată casa de aproape mi-a spart timpanele îmi dărâmă orice fărâmă de calmitate pe care m-am străduit să mi-o impun. 

       -Iubitule, am venit! Unde ești frumușelule? vorbește pițipoanca și când mă vede pe pat la bustul gol, gura ei se deschide surprinsă și nerăbdarea se observă în ochii ei.

       -Dacă tu crezi că ești aici ca să repetăm ce am terminat data trecută, te înșeli. Ești pe domeniul meu, iar acum te pot distruge mai rău decât ai făcut-o tu cu mine. 

      O văd că se oprește din a se mai îndrepta spre mine, iar zâmbetul ei dispare imediat de parcă nu a existat vreodată. Este plăcut să vezi un asemenea efect asupra unei persoane, să vezi și să simți frica cuiva față de tine. Mă ridic spre ea, o apuc de brațe și o trântesc sub mine în pat. Începe să se zvârcolească în strânsa mea îmbrățișare și imediat începe să țipe să îi dau drumul.

       -Strigă cât te țin plămânii, prințeso, nu te va auzi nimeni. Ai venit de bună voie aici, te-ai băgat în viața mea neinvitată. Crezi că am vrut mai mult de la tine în-afară de o noapte fierbinte care să mă facă să mai uit din suferința mea? Ești doar una dintre celelalte, gata să sară în patul primului bărbat pe care îl întâlnesc.

       Trag de hainele ei cu grijă totuși să nu le rup, să nu îi fac vreun semn. Când îi văd obrajii plini de lacrimi, îi dau drumul și apuc încă o țigară din pachet. O aprind și îmi întorc privirea asupra fetei ce stă acum întinsă și plângând în patul meu. 

      -Asta se întâmplă cu cele ca tine. Nu o să îți fac nimic, nu te mai smiorcăi degeaba. Data viitoare fii mai atentă cu ceea ce faci. Poți distruge viața cuiva și să o consideri o joacă. Vreau să pleci și să nu te mai întorci.

    Toate planurile mele s-au risipit în momentul în care o văzusem că a început să plângă. Mi-am amintit de blonda mea care era așa distrusă, din cauza mea. Nu este vina nimănui decât a mea. Nu am  vrut să îi fac nimic fetei ce s-a prins de viața mea de parcă era singura ei alegere. O fi avut motivele ei, dar eu am agățat-o. Eu le-am zăpăcit pe toate și a venit momentul ca măcar una să îmi distrugă posibila fericire. Dar voi face orice trebuie ca să recuperez singura persoana de pe planetă ce m-a făcut într-un timp atât de scurt mai fericit decât oricine. Deodată, sunt înconjurat pe la spate de cineva, dar aș recunoaște atingerea asta și dacă aș fi mort. Însă nu e posibil, cum să se afle aici? Mă întorc și dau de chipul de înger ce mi-a furat mințile din prima zi în care am zărit-o. 

        -Am auzit ce s-a întâmplat. Te înțeleg cu totul, deși aș vrea să cunosc și persoana de dinainte să mă întâlnească pe mine. Iar tu, ridică-te și îmbracă-te, nu mai este nimic pentru tine aici. Inima lui a fost întotdeauna la mine și nu o voi mai lăsa să îmi scape.

       Rămân plăcut surprins să văd cu cât calm a tratat toată situația, când alta poate țipa ca nebuna speriată la ceea ce a văzut. O văd pe Miriam cum se ridică în urma cuvintelor iubitei mele, dar ochii ei par mai furioși decât i-am văzut la altcineva.

       -Chiar atât de special te crezi, nemernicule? Crezi că de plăcere am  tras atâta de tine și m-am legat de tine? M-am întors de frică, de teamă că este posibil ca eu să fiu însărcinată. Iar copilul nu poate fi al altcuiva decât al tău. 

        Într-o secundă toată liniștea mea și a Miei s-a destrămat, cuvintele celeilalte blonde atacându-mi lumea din nou. Protecție. Am uitat protecția când m-am îmbătat. O simt pe Mia cum mă strânge mai tare cu mâinile sale, iar eu mă încordez.

       -Stai calm, momentan. Am luat pastila de a doua zi. Dar așteaptă un semn de la mine. Nu sunt atât de nenorocită să distrug viața unui om, dar nu vreau să trec singură prin asta. Și dacă pastila nu a avut efect, nu voi face avort, iar copilul acesta nu va crește fără tatăl lui biologic, spune curva și apoi pleacă din încăpere.

         Nu a mai rămas nimic de zis. Totul a intrat în ceață, dar brațele ce mă înconjoară mă liniștesc. Măcar ea este încă aici...

          Cartea se apropie de final, cred că mai sunt vreo două, maxim trei capitole, inclusiv epilogul, dar depinde câte idei mai îmi vin. XOXO