Început și sfârșit

Capitolul 10

Perspectiva Maryei

Ajung acasă la ora 2:00, după petrecerea memorabilă a Dorei. Încercam să ajung la baie ca să îmi aranjez rochia, dar Luke a apărut de undeva, beat și m-a băgat într-un dormitor.

Privirea Dorei a fost una de milioane în momentul în care a intrat peste noi. Am răsuflat ușurată când l-a dat afară din casă. Am ales să plec după ce mi-am luat rămas bun de la niște prieteni, iar afară mă aștepta Daniel. Nu am vrut să merg cu el, dar rugămințile sale m-au convins, mai ales că era târziu și băusem, condusul fiind o problemă gravă.

Dimineața mă găsește în aceeași vestimentație ca aseară. Obișnuita durere de cap de după băutură și-a făcut prezența la locul ei. Am nevoie de o cafea. Mă ridic din pat, casa fiind cufundată în liniște.

Întotdeauna părinții mei au plecat primii, chiar și când învățam dimineața, iar la ora 8:00 trebuia să ajung la școală. Au fost alături de mine când am avut nevoie, dar odată ce pubertatea m-a lovit, am început să mă îndepărtez. Aveam impresia că ei nu mă mai pot înțelege. Astfel relația s-a răcit, dar s-a păstrat acea armonie în familie. După plecarea lui Luke care devenise parte din familie, m-am închis în mine. Doar Dora a mai putut să schimbe câteva cuvinte cu mine, iar părinții mei nu aveau nicio obiecție deoarece știau că ei nu pot să mă ajute cu nimic. Țin minte cum pierdeam nopțile plângând, iar săraca Dora venea și la miezul nopții numai ca să mă liniștească. Am învățat să trăiesc singură, fără iubire. Am încetat să mai frecventez grupul de prieteni fiindcă erau și cupluri. Să văd oameni care se iubesc îmi venea să urlu, considerând dragostea un lucru stupid. Încă am acest gând, mai ales că Daniel mi-a spus atâtea lucruri iar acum totul s-a dovedit a fi o minciună. Totuși aseară în mașină mi-a mărturisit că regretă cele întâmplate și să îi mai acord o șansă, doar ca să nu îl ignor după ce s-a atașat de mine.

I-am acordat încă o șansă fiindcă fiecare are dreptul să își îndrepte greșelile. Însă acum sunt în dilemă: lui Luke de ce să nu îi acord o a doua șansă?

Este deja ora 15:00 și tot ce am făcut a fost să stau închisă în cameră. Nici nu am mâncat. Gândurile îmi sunt împrăștiate prin toate colțurile lumii în căutarea unor răspunsuri. Atingerea lui Luke de la petrecere mi-a provocat o grămadă de sentimente și nu pot realiza dacă mai simt sau nu ceva pentru el. Ce dobitoacă sunt, stau și mă gândesc încontinuu la băiatul din vina căruia am suferit atâta timp. Faptele vorbesc mai mult decât o fac cuvintele, iar Luke a demonstrat aceste lucruri mai bine decât oricine. Acum pare că are o explicație pentru tot, dar mă întreb cât a stat să o născocească. Tot trecutul este împotriva sa, astfel că un nou început alături de el, chiar și cu o relație de amiciție, pare imposibil în acest moment.

Aud telefonul cum sună și mă ridic din pat spre bucătărie unde mi-am lăsat geanta. După apelul destul de lung, știu sigur că este Dora. Numai ea sună ca o nebună și nu închide când vede că nu răspund. Însă când ridic mobilul, numele lui Daniel apare pe ecran și instantaneu mă întreb ce poate fi atât de grav încât să sune atâta.

-Alo?

-Alo, Mary? răspunde bărbatul de pe linie cealaltă cu o voce răgușită. Ce faci, ești acasă?

-Da, de ce? S-a întâmplat ceva? îl întreb cu un ton speriat.

-A, nu, stai liniștită. Nimic de genul. Doar voiam să văd dacă ești bine și dacă poți să îmi accepți invitația de a ieși la un suc cu mine în vreo 20 de minute. O să vin eu să te iau.

-Nu știu ce să spun...

-Haide. Doar un suc și niște bârfă.

-Mă duc să mă îmbrac. La 15:30 să fii în fața blocului.