Capitolul 13.

1.3K 98 3
                                    

          Înainte de a citi acest capitol, vreau să vă spun că nu am avut intenția de a jigni pe nimeni. A fost folosită farsa aceea doar pentru amuzament. Să nu aruncați cu pietre în mine când veți găsi acea frază.
Spor la citit!

     Mă trezesc speriată. Aud cum cineva tușește, cine să fie?

       Într-un colț al patului, Raul tușește. Dumnezeule! Noaptea trecută am stat în ploaie, probabil că a răcit.

        — Raul, ești bine?
        — Da, sunt, spune și strănută.
        — Observ, unde sunt medicamentele?
        — În sertar, spune și îmi arată cu degetul.

      Deschid sertarul și scotocesc printre diferite medicamente. Le iau pe cele care sunt de răceală, apoi mă ridic din pat.

       — Ce frumos, spune Raul fluierând.

      Mă încrunt, apoi îmi aduc aminte. Sunt doar în lenjerie intimă! Aseară m-am dezbrăcat cu greu pentru că eram udă leoarcă.

        — Idi..., spun și fug repede înapoi în pat.
Îmi înfășor pătura pe trup, apoi mă ridic rușinată.

        — Serios? De parcă nu aș ști ce ai pe sub chiloțeii ăia roz cu inimioare și sutienul ăla cu dantelă, spune și râde.

     Îi arunc medicamentele, apoi îmi iau hainele pentru a mă îmbraca.

       — Unde mergem? îl întreb pe Raul.
     Mi-am făcut un duș rapid, apoi m-am îmbrăcat. Raul m-a luat pe sus și m-a băgat în mașină.

       — O să zburăm.
       — O să ce? îl întreb uimită.
       — Vom sări cu parașuta, răspunde calm.
       — Nu vorbi la plural! Nu o să sar dintr-un avion! Dacă nu se deschide parașuta și mor?
Raul începe să râdă. Băiatul ăsta nu se gândește la consecințele pe care le poate avea săritul din avion?

       — Hai, Ana. Fă și tu ceva distractiv! Ai atâtea temeri puerile!

     Ok, știu și eu asta. Doar că din gura lui Raul sună altfel. Poate că ar trebui să sar cu parașuta, nu-i o idee așa rea...

     — Bine, răspund după ceva timp.
Raul îmi zâmbește, apoi își întoarce capul.

      Raul oprește mașina. Știu că am fost de acord cu ceea ce a spus Raul, dar inima îmi bate mai tare ca de obicei. Inspir și expir calmându-mă.

     Raul îmi deschide ușa și îi mulțumesc printr-un zâmbet. Îmi ia mâna într-a sa făcându-mă să scot un chicot. Încă nu m-am obișnuit cu asta.

    Ajunși în interiorul unei clădiri, Raul îmi dă drumul la mâna și merge să vorbească cu un bărbat.

     Se întoarce și îmi zâmbește. Mă pierdem și înainte în zâmbetul lui? Mă comportam și înainte ca o adolescentă?

     Un bărbat îmi înmânează echipamentul; îl întreb unde este baia, așa că merg spre ea.
O găsesc cu ușurință, așa că intru în ea.

     Mă dezbrac lent de haine și mă opresc speriată arunci când Raul dă buzna peste mine.

       — Ieși afară! țip, dar Raul nu pare impresionat.
       — Ana, când ai să înțelegi că te-am văzut deja goală și te voi mai vedea probabil. Oricum, tu rămâi în lenjerie în realitate, dar în capul meu rămâi goală.

     Pufnesc enervată și mă îmbrac repede. Îl las pe Raul să se îmbrace și ies din baie.

      Ajung afară, mă fâțâi prin fața bărbatului care mi-a înmânat echipamentul. Fac asta pentru că nu sunt sigură că am legat curelele bine.

TemeriUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum