ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 50: Legatura de sange

Cu mersul leganat,tinandu mainile la spate asa cum o face uneori tatal ei,Samira ma masoara din cap pana in talpi,cu o privire atotstiutoare.

-Trebuie sa mananci!

Tava cu bunatati este intinsa inaintea mea,dar o privesc nepasatoare.Moartea lui Makai mi-a rapit si ultimul zambet de pe buze si nu mi-a mai ramas nimic in afara de amaraciune.Pocalul este gol si asteapta sa il umplu,iar ochii mi se duc spre clondirul de aur.In mintea mea,imi inchipui ca de fapt acela nu este vin,ci sange.

Siroaiele de sange varsat din pricina mea,sange nevinovat! Cu toate astea,Cerul nu m-a uitat.Dupa atatea pacate,mi se ofera inca o data sansa de a ma salva.Un zambet amar imi infloreste pe buze,iar Samira ma cerceteaza curioasa.

-De ce zambesti?

Am sagetat-o cu privirea,decisa sa ii arat unde ii este locul.

-Stiu ca esti fiica preferata al lui Lucifer,dar asta nu iti da dreptul sa ma intrebi cate in luna si in stele.Mai bine ai lua loc si ai tacea.

Ea se incrunta asemeni unui copil rasfatat,dar ochii negri o tradeaza.

-Nu primesc porunci de la tine! Sunt un spirit foarte vechi si puternic!

Am ridicat din spranceana,privind-o cu luare aminte.Parul ei usor carliontat este prins impopotonat,in acelasi fel in care si-l prinde si Lilith si buzele ii sunt usor rosii,de culoarea zmeurei.Are un chip destul de sever,umbrit de ochii adanci.

-Si ce face acest spirit vechi si puternic in camera mea? Te-ai plictisit de a te juca cu zebrunii si ai fost trimisa ca dadaca?

De data asta,ochii ii sticlesc de furie retinuta si isi framanta degetele.Am inceput sa rad usor,pentru ca imi aduce aminte asa de mult de Lucifer!

-Nu fac decat sa indeplinesc ordinele tatalui meu! Si daca ai avea o farama de intelepciune in tine,ai sti si tu ca nu are rost sa te impotrivesti! El poate cuceri orice teritoriu,fie ca este vorba de un tinut sau de un suflet!

-O sa mai vedem noi...murmur cu vocea scazuta.

Ea continua sa se plimbe ingandurata.

-Sti de ce l-am urmat pe Lucifer?

-Lumineaza-ma!

-Am fost prizoniera lui Satan vreme de ere intregi.Lucifer mi-a promis izbavirea din Regatul Intunecimii,mi-a zis ca nu voi mai avea niciodata statut de sclava si voi veni aici in Iad sub forma copilului sau,daca aleg sa il urmez.Si pana acum,si-a respectat toate promisiunile.El poate fi si corect,cata vreme si tabara cealalta este corecta.Dar tu nu esti dreapta cu el nu-i asa Layra?

-Nu cred ca este tocmai potrivit sa discut cu tine despre asa ceva!

-Stiu mai multe decat crezi tu.Stiu ca ai venit aici zicand ca vrei sa il salvezi,dar tot ce faci e sa il tradezi intruna.Dupa toate aparentele,esti dusmanul lui.Cu toate astea,nu ai incercat inca sa il omori...De ce?

-Pentru ca ar fi o prostie...

Ea mareste ochii,putin surprinsa de raspuns.

-De judecata lui Lucifer se va ocupa Tatal,atunci cand va sosi vremea...Nu sunt aici ca inger pedepsitor,nici ca tortionar,nici ca dusman.Lumina nu are dusmani!

-Oare?

Ea zambeste stramb,dezvelind dintii albi ca laptele.

-E o naivitate sa crezi ca Dumnezeu are vreun inamic...El ne-a creat pe toti,Samira...Chiar si pe tine.Cu tot intunericul tau,cred ca iti amintesti inca asta.