Despre Apocalipsă și Illuminati

Eşti sigur că nu există viață veşnică?

  Sunt mulţi oameni care cred în Dumnezeu, dar nu cred în veşnicie. Oridecâteori ascultă predicarea Evangheliei la înmormântarea cuiva, ei zic: „Cine ştie dacă mai este ceva dincolo? Aici e totul, la moarte se termină totul!" De fapt toţi păcătoşii ar vrea să se termine totul la moarte. Ei nu ar vrea să fie veşnicie, nu ar vrea să existe viaţă după moarte, nu ar vrea să existe rai şi iad. Pentru rai ei ştiu că nu s-au pregătit, iar în iad nu ar vrea să ajungă.

Înţeleptul Socrate spunea în privinţa aceasta: „Dacă totul s-ar sfârşi cu moartea noastră, atunci moartea ar fi o soluţie minunată pentru cei răi, care şi-ar scăpa cu o lovitură nu numai trupul, ci şi sufletul lor, cu toată răutatea dintrânsul. Deoarece însă, sufletul e nemuritor, evident, nu există scăpare de răul de care se tem. De aceea răii trebuie să se gândească la judecata de apoi."

Biblia arată că există viaţă după moarte. Solomon spune că trupul nostru se întoarce în pământ, iar duhul se Întoarce la Dumnezeu care l-a dat Ecl. 12:7. Domnul Isus precizează: „Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii." Luca 20, 38. Despre bogatul nemilostiv a spus că după ce a fost îngropat, el se afla în locul de chin şi zicea: „grozav sunt chinuit în văpaia aceasta" (Luca 16:24), iar despre fraţii săi era îngrijorat „să nu vină şi ei în acest loc de chin" (Luca 16,28). Tâlharului pocăit pe cruce, Cristos Domnul îi zice: „Astăzi vei fi cu mine în rai" (Luă 23:43). Apostolul Pavel fusese răpit până în al treilea cer, în rai şi mai târziu zice: „as dori să mă mut şi să fiu cu Cristos căci ar fi cu mult mai bine" (Fil. 1:23), iar privind la grozavele suferinţe ale martirilor din primul veac, el zice: „Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare care are să fie descoperită faţă de noi" (Rom. 8:18).

Pe de altă parte, demonii confirmă că există o" altă lume. În Ev. Luca 8:31 citim: „Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în adânc." Şi lor le este groază de iad. Ei ştiu că există. De unde ştii tu că nu există iad? Pe ce se bazează necredinţa ta? Nu ţi se pare că te păcăleşti pe tine însuţi cu această părere? Eşti tu sigur că nu există viată după moarte, că nu există veşnicie? De fapt, toate adevărurile mai de seamă au fost tăgăduite la început. Lalande a respins lucrările lui Basel despre „Sateliţii ce răspândesc lumină", zicând: „Noi nu credem asemenea lucruri." Dar azi se ştie precis că sateliţii răspândesc lumină. Simon Newcomb a probat că este imposibil ca aeroplanele să zboare, fiindcă o aeronavă e mai grea decât aerul şi deci e o imposibilitate. Lavosier a tăgăduit în numele ştiinţei că ar putea să existe meteoriţi. „Este imposibil, a scris el, ca pietrele să cadă din cer, pentru că nu sunt pietre în cer". Pe monedele vechi ale Spaniei se aflau imprimate coloanele lui Hercule, iar dedesubt era inscripţia: „Non plus ultra", adică dincolo de Gibraltar nu mai există nimic. Aşa cum zic mulţi necredincioşi despre moarte „dincolo nu mai e nimic". Învăţaţii vremii, adunaţi la Salamanca căutau să-i demonstreze lui Cristofor Columb că dincolo e doar nemărginitul mare al apelor. Dar într-o zi, la 12 Oct. 1492, călătorii de pe corabia „Pinta" a lui Columb strigau extaziaţi de bucurie: „pământ, pământ". După aceasta, guvernul Spaniei a pus să se taie cuvântul „non" din inscripţia „non plus ultra" şi a rămas „plus ultra", adică dincolo mai este pământ. Mulţi vor păţi aşa în clipa morţii. Atunci se vor convinge că dincolo mai este o lume, dar fi-va prea târziu. De aceea consider că este bine să te întreb acum: tu care trăieşti în păcat, tu care nu te pregăteşti pentru veşnicie, tu care nu crezi în viaţa viitoare, eşti tu sigur că nu există veşnicie? Eşti tu sigur că nu există rai şi iad?  

  Ţi se pare că ştiinţa te împiedecă să crezi în viaţa viitoare? Dar sunt atâţia bărbaţi, vârfuri în ştiinţă şi totuşi cred în viaţa viitoare. Pentru ei ştiinţa nu tăgăduieşte existenţa vieţii viitoare, ci din contră le adevereşte aceasta. Revista Sunday Digest a publicat o serie de interviuri luate de James C. Hefley mai multor bărbaţi de ştiinţă. Printre ei a fost şi Dr. Edson Peck, care timp de 20 de ani a fost un distins profesor de fizică la Universitatea Northwestern din Chicago şi cercetător ştiinţific la Laboratorul National de cercetări nucleare Argon. Profesorul Peck vorbind despre deplasarea spre roşu în spectrul stelelor şi legea entropiei, a fost întrerupt de reporter cu întrebarea: „Credeţi că Dumnezeu a plănuit Universul numai pentru o perioadă definită de timp?" La aceasta Dr. Peck a răspuns: „Da, cred. Sensul unic de scurgere a timpului şi încetinirea mecanismului nostru cosmic indică că e un timp specific între creaţie şi disoluţie sau dezagregare. Reporterul l-a întrebat din nou: „Ce se va întâmpla când Universul se va opri?" — „Avem bune motive, a zis Profesorul Peck, să credem că Universul este ca maşinăria unui uriaş ceasornic, care încetineşte. Cineva l-a tras, l-a pus în mişcare. Eu cred că Dumnezeu l-a pus în mişcare. Când se va opri, eu cred că Dumnezeu va trage din nou ceasul. Aceasta ar putea aduce un cer nou şi un pământ de care se vorbeşte în Apocalipsa (Vezi cap. 21). Acum, dacă universul nu a fost totdeauna aşa şi nu va fi totdeauna aşa, oare nu tocmai aceasta îţi indică posibilitatea altei vieţi? Eşti tu sigur că nu există viaţă veşnică? Eşti sigur?

Dar nu numai Biblia ci şi credinţa popoarelor mărturiseşte că există o altă viaţă. Oameni, care n-au auzit niciodată Biblia, au crezut într-un loc de fericire veşnică şi un loc de chin. Vechii daci şi romani, strămoşii noştri, au crezut că există viaţă după moarte. Inscripţiile egiptene şi desenele din falnicele lor morminte, precum şi îmbălsămarea trupurilor arată că vechii egipteni, cu mult înainte de a fi Biblia, credeau în viaţa după moarte. La fel sumerienii, babilonienii, asirienii, fenicienii şi hitiţii credeau că mai există o viaţă. Scrierile lor dezgropate de arheologie arată clar lucrul acesta. Dr. David Livingstone, marele explorator al Africii a scris: „Existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii viitoare este recunoscută peste tot în Africa." Universalitatea acestui crez nu-ţi spune nimic? De unde au ştiut ei, fără Biblie, adevărul acesta? Înţeleptul Solomon ne lămureşte prin cuvintele: „Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu" (Ecl. 3:11). Da, Cel ce ne-a făcut a pus în noi şi gândul veşniciei, de aceea şi cei mai înapoiaţi sălbatici au crezut într-o viaţă după moartei în privinţa aceasta, Theodore Parker: a zis: „Intuiţia... este scrisă în adâncul inimii omeneşti de o mână care nu scrie falsităţi." Scriitorul V. Hugo a zis: „Mormântul nu este o alee oarbă, ci un tunel. Se închide cu un amurg şi se deschide cu zorile dimineţii.. Simt că n-am spus nici a mia parte din ce este în mine... Setea după infinit dovedeşte infinitul." Iar altădată tot el a scris: „Cu cât mă apropii de sfârşit, cu atât mai clar aud în jurul meu nemuritoarele simfonii ale lumilor care mă cheamă. E minunat şi totuşi atât de simplu." Viaţă după moarte e scrisă înlăuntrul tău. Dorul tău după viaţă mărturiseşte aceasta. Şi totuşi până azi ai fost nepăsător de veşnicia ta. Dacă ai fi crezut în viaţa după moarte, te-ai fi pregătit pentru ea. Nepregătirea ta dovedeşte necredinţa ta. Dar e bine să te gândeşti ce vei face dacă totuşi există viaţă după moarte? Unde îţi va merge sufletul? Eşti tu sigur că nu există veşnicie?

Apoi fenomenele dinaintea morţii dovedesc că există viaţă după moarte. Unii se îngrozesc, iar alţii se bucură. Ce contrast mare. Acum gândeşte-te bine, dacă nu există nimic dincolo, de ce sunt aceste fenomene? Îmi vei spune că sunt determinate de credinţă. Oare aşa să fie? Nu-ţi dai seama că atunci fenomenele acestea de bucurie şi groază ar trebui să fie tocmai invers? Adică necredinciosul să se bucure şi credinciosul să se întristeze, căci are să dea socoteală lui Dumnezeu. Voltaire a fost mare ateu în viaţă, iar când a sosit clipa morţii, îngrozit cerea medicului său să-i prelungească viaţa măcar cu câteva minute, lată ce scrie medicul său: „Când a văzut Voltaire că are să moară, era ca şi gonit de furii. El mi-a oferit sume mari numai ca să mai poată trăi câteva minute. S-a agăţat cu încleştare de viaţă. Moartea l-a umplut de spaimă. Eu as dori ca toţi cei ce au fost amăgiţi de cărţile lui, necredincioase, să fii văzut şi grozava lui moarte." Câtă deosebire Între el şi evanghelistul Moody, care plin de bucurie în clipa morţii a zis: „Pământul se depărtează, cerul se apropie." Dacă nu există veşnicie de ce s-a îngrozit Voltaire, căci ar fi o insultă să se spună că el a fost sub influenţa credinţei? Betex pune bine problema când zice: '„Dacă moartea e numai dizolvarea naturală a corpului în atomi, ce le pasă atomilor mei dacă intră sau nu în noi combinaţii chimice, şi care anume? De ce se înspăimântă materiile chimice?" Iar un bărbat de seamă răspunde: „Nu mă tem de moarte, ci de veşnicia ei." Da, realitatea veşniciei e ceea ce ne îngrozeşte sau ne îmbucură. Şi totuşi tu trăieşti ca şi când n-ar fi veşnicie. De aceea te întreb din nou: eşti tu sigur că nu există viaţă după moarte? Dacă nu-L crezi pe Dumnezeu, ar trebui să crezi măcar demonii, spiritele, căci şi ele îţi spun că există o altă lume. Este cunoscut cazul lui Haşdeu, care a căutat cu ajutorul spiritismului să vorbească cu fiica sa Iulia. Biblia spune că aceasta este o urâciune înaintea Domnului, dar tu nu vei avea scuze, căci chiar şi lucrurile acestea te vor acuza. Tu ai auzit că există viaţă după moarte, dar n-ai vrut să crezi, n-ai vrut să te pregăteşti. Da, vei da socoteală într-o zi. Nu va trece mult şi te vei convinge că există o altă viaţă, dar vai, ce convingere grozavă va fi!

Eu am căutat să te confrunt, să te fac să te trezeşti din somnul nepăsării înainte de a fi prea târziu. Există o altă viaţă, o viaţă veşnică de glorie sau de chin. Binecuvântată jertfă a Domnului Isus te asigură de aceasta. Amarele Lui dureri şi grozavele lui suferinţe au fost tocmai ca să ne deschidă o cale nouă şi vie spre locul preasfânt. El nu şi-a dat viaţa ca să ne fericească doar pentru câţiva ani, ci pentru eternitate. Prin meritele Lui avem intrare liberă în cer. Ferice de cei ce îşi spală hainele în sângele Mielului ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate" Apoc. 22,14. Jertfa Lui e săvârşită şi pentru tine, ţie ţi se cere doar să o crezi, să o primeşti, în Ev. Ioan 3, 36 e scris: „Cine crede în Fiul are viaţa veşnică." Dacă tu încă n-ai avut o clipă binecuvântată când să fii primit această viaţă veşnică, o poţi primi chiar acum. Tu doreşti viaţa. Fie că eşti tânăr sau bătrân, învăţat sau neînvăţat, fie că eşti în plinătatea puterii sau te zbaţi în dureri pe pat de boală, tu doreşti viaţa. Şi eu în numele dragostei dumnezeişti, îţi aduc vestea bună, că Dumnezeu vrea să-ţi dea viaţa veşnică în Cristos Domnul. Atâţia alţii au primit-o, atâţia o primesc chiar în clipa aceasta, oare ce vei face tu? Dumnezeu te cheamă la slava Sa veşnică. Cei ce au primit chemarea se bucură pe pământ şi se bucură când părăsesc pământul. 

Vrei să ai viaţa veşnică, cere chiar acum Domnului să-ţi spele păcatele în sângele Său. Asigură-ţi chiar acum veşnicia. Unul, care în plin sezon sosise într-o staţiune de odihnă, a fost întrebat de alţii care n-au primit cameră: „Ce ai făcut tu de ai primit cameră?" El a răspuns: „Eu am dat telegrama mai din timp şi mi-am asigurat camera." Fă şi tu aşa. Nu aştepta până în clipa morţii, ci acum asigură-ţi veşnicia. Nu zăbovi. As vrea să te întâlnesc în cer. Iar tu care nu vrei de loc să crezi: te întreb pentru ultima oară: eşti tu sigur că nu există veşnicie? Eşti sigur? Ţine minte că în privinţa aceasta nu ce spui tu are valoare, ci ce spune Dumnezeu. Şi El spune că există. Deci gândeşte-te unde vei petrece veşnicia.

Eu mi-am făcut datoria şi ţi-am vestit adevărul că există o altă viaţă, o viaţă veşnică, te-am îndemnat să primeşti prin jertfa Domnului Isus fericirea pentru eternitate. Prin faptul că nu o primeşti, înseamnă că o refuzi şi alegi iadul. E prea grozavi Mă doare pentru tine. În chip sincer îţi spun că as fi vrut să-ţi fiu de folos. M-am rugat pentru aceasta şi poate mii de alţi fraţi şi surori se roagă pentru mântuirea ta chiar acum. Printre ei poate e chiar mama ta, tatăl tău, soţia sau soţul tău, poate fraţii sau copiii tăi. Vrei să fii muncit pentru veci în iad? Ca mâine va sosi moartea şi te va duce acolo. Atunci îţi vei da seama de marea înşelăciune a necredinţei şi îţi vei da seama că era bine să fi primit mântuirea mare a lui Dumnezeu şi viaţa veşnică.

Ce n-ai da tu-n clipa morţii să ai nădejdea ce-o am eu,
Să ştii că orice-ar fi să vie, tu şi-n clipa scrisă ţie
Eşti cu Dumnezeu în veşnicie, cu Dumnezeu.

Atunci însă va fi târziu. Ah, o veşnicie vei plânge şi vei scrâşni din dinţi împotriva ta. Atunci îţi vei aduce aminte chiar şi de clipa aceasta. Dar nu, nu trebuie să ajungi acolo. Cristos a murit pentru tine. A luat locul meu şi al tău în osânda, ca noi să putem lua locul Lui în glorie. De aceea aleargă la El acum şi urmează-L până ne vom întâlni acolo sus. Ne aşteaptă glorii ce nu pier, ne aşteaptă fericirea edenică, ne aşteaptă adunarea în sărbătoare, miriadele de sfinţi, ne aşteaptă Mântuitorul care a purtat crucea grea, ne aşteaptă Tatăl. Eu am primit darul fără plată al lui Dumnezeu, care este viaţa veşnică, în Cristos Isus Domnul nostru. Primeşte şi tu chiar acum acest dar.

Iar voi muritori, care aţi primit darul vieţii, iubiţi-L şi slujiţi-l pe Dumnezeu cu toată ardoarea sufletului vostru.

Petru Popovici