CreepyPasta-Bad Girls(Volumul I)

Capitolul 23

Autor:

-Răzbunarea a sosit, Îngerul meu Negru, rânji Zack privind-o pe Ivy ca un lup flămând.

Ivy privi țintă spre Zack. Ochii ei nu emanau uimire, sau nervozitate, ci amuzament. Dădu capul pe spate și râse aprig. Râsul ei se pierdu în aer. În timp ce ceilalți criminali priveau uimiți, Zack, alături de tatăl său, șeful clanului, radiau de confuzie și furie, privind-o pe Ivy cu dinții scrâșnind.

-Chiar ești un om mârșav, Zack. - rânji criminala- Știam că ceva e putred, totuși, am vrut să văd cum va continua jocul. La urma urmei, îmi plac provocările... Ție nu? întrebă bruneta cu un glas mieros.

Zack scoase katana și o privi cu ochii sticloși.

-Nu mă miră curajul tău, știu că ești în stare, recunoscu Zack.

-Ați ucis-o pe mama, nu e de ajuns?

-Am să-ți povestesc ceva, Ivy. Acum mult timp existau două clanuri puternice, cel al barbarilor, și cel cu puterile elementelor. Cele două s-au luptat mult, dar, se pare că a mai rămas o singură posesoare de elemente, aceasta fiind tu, Ivy.- Criminala scrâșni din dinți și privi încruntată- Nu am reușit să te eliminăm atunci, odată cu mama ta, dar acum e momentul perfect.

La final Zack rânji spre brunetă, care emana cu ochii săi ură.

-Ce povestioară drăguță, spuse Dangerous. Dar nu vei reuși, eu nu cad așa ușor!

-Nu? -Ridică Zack din sprâncene- Aduceți-l pe Luther!

Mulțimea făcu loc, iar doi bărbați împingeau un băiat în față. Luther, un băiat înalt, brunet, cu o pereche de ochi albaștrii, pătrunzători. Avea 20 de ani, fiind cu doi ani mai mare ca Ivy. Avea o compoziți a corpului masivă, dar era plin de zgârâituri, și lovituri. Își contură maxilarul pronunțat și își lăsă sprâncenele să-i împăinjenească ochii cu ură atunci când o văzu pe Ivy.

Privirea ei o întâlni pe a lui si ea tresări. Ceva îi luminase în minte.

Îl cunoștea.

-Îți amintești de el, Ivy? întrebă mieros Zack.

Ivy tăcu.

-Mama ta nu a fost chiar cea mai strălucită pers-

-NU VORBI AȘA DE MAMA! urlă Dangerous cu furie țintindu-l pe Zack cu ură.

-Crezi că a fost cea mai bună, nu?! Dar și lăsat primul fiu pe mâina dușmanilor!!! tună Zack arătând spre Luther.

Bruneta tresări.

Pământul îi fugi de sub picioare și capul îi bubuia. Totuși, Luther semăna aproape leit cu ea. Dar nu se aștepta la așa ceva din partea propriei mame, pe care o considera mereu un înger în toată povestea.

-C-ce spui tu a-acolo?! țipă criminala spre șaten.

-Poate că Nathalie te-a protejat pe tine, dar a achitat un preț, Luther.

-Ce ați făcut?

-L-am torturat -răspunse simplu Zack, ca și cum ar fi fost normal- în toți acești ani.

-Te urăsc... murmură Luther stând cu capul aplecat. TE URĂSC! ridică capul și o ținti pe Ivy cu privirea.

Aceata tresări, din nou.

-Ce dureros, nu? -întrebă Zack în batjocoră.

-Eliberează-l! strigă bruneta.

-Nu. -răspunse simplu șatenul.

Ivy se încruntă.

-Atacați! spuseră Ivy și Zack la unison, privindu-se unul pe altul cu ochii mijiți.

Ambele "armate" au sărit ca și arși atacând. Fiecare își găsiră câte un adversar, iar bruneta se năpusti asupta "Anonimului" ei. Zack își scoase katana, și opri atacul lui Ivy. Acesta reuși să-i facă câteva tăieturi, la fel și Dangerous lui.

-Ești în pericol, Ivy, recunoaște! spuse Zack încuntându-se.

-Ah, da? Greșești. Nu eu sunt în pericol. Eu sunt pericolul! rânji criminala.

Zack stranse din dinți. Apoi, o idee îi străfulgeră mintea. Știa destul despre Ivy, cât știa și despre Proxy-urile ei. Așa că mai avea o țintă. Rox.

-Opriți totul! urlă șatenul și urletul i se pierdu-se printre copaci.

Cu toți se opriră curioși. Mulți dintre ei erau răniți, alții mai mult, alții mai puțin. Fiecare își îndreptară atenția spre Zack. Iar Ivy icni, atunci când văzu sclipirea diabolică din ochii șatenului. Nu știa ce pune la cale adversarul ei, dar nu era bine.

Zack își îndreptă atenția spre blonda ce stătea la câțiva pași în fața lui. Rânji diabolic spre ea și acesta tresări.

-Rox! Ia spune, ce mai faci?

-Ce pui la cale?! strigă blonda iritată.

-Hm, știi, vechea Roxel, cea populară, drăguță, cu părinți iubitori, era mai inocentă! spuse șatenul cu voacea mieroase.

Rox tresări puternic. Avea o senzație puternică. Pământul îi fugi de sub picioare, își simțea genunchii moi, și tâmplele îi bubuiau puternic. Totuși, rămase stană de piatră, privind țină spre Zack, când de fapt, privea mai mult în gol. Imagini din trecutul ei îi năvăleau în minte ca un film.

Își aminti totul.

Capitol puțin scurt, dar următorul va fi cam printre ultimele. Mai am puțin și termin cartea.
(La media e Luther, mai mult, sau mai puțin...)

Păreri?