CreepyPasta-Bad Girls(Volumul I)

<Capitolul 4>

Ivy:

Razele enervante de soare pătrundeau printre perdele și mă enerval la culme, dar perna molea pe care îmi era așezat capul ma făcut să uit, bătăile inimii parcă se auzeau duble, stai, bătăi ale inimii? Mi-am ridicat capul și am văzut că eram în brațele lui Jeff, iar el nu avea tricou. Frumoase pătrățele. Ah, eu și vîdurile mele. Îmi amintesc bine că m-am culcat pe partea mea de pat, și acum. M-am ridicat în șezut și am vrut să mă îndepărtez, cînd o mîină ma tras înpoi și am căzut peste Jeff, iar rînjea diavolicește. Stai, ce tot facem noi aici?

-Unde crezi că pleci? *rînjește* (Jeff)

-Eu...am...nu am vrut, adică m-am culcat pe partea mea și... (Ivy)

-E în ordine, eu te-am luat în brațe. (Jeff)

-De...ce? (Ivy)

-Te zbăteai și mormăiai ceva despre răzbunare. Ai avut un coșmar? (Jeff)

-Mai degabă e realitatea, adică, trecutul. (Ivy)

-Care e trecutul tău? (Jeff)

-Eu...am...nu pot să spun, adică, o să-ți spun cînd o să fiu pregătită, acum nu pot. (Ivy)

-Nu am vrut să te întristezi. (Jeff)

-E ok, dar pe bune acum, de cînd ești așa milostiv? (Ivy)

-Nu sunt milostiv, doar, pe tine nu-mi place să te văd așa. (Jeff)

-Mda, păi, nu cred că ar trebui să-ți pese de mine. (Ivy)

-Da' uite că-mi pasă! (Jeff)

-Dacă zici tu... (Ivy)

Mda, chiar nu înțeleg, de ce i-ar păsa de mine. Nimănui nu i-a păsat vreodată de mine. Mereu am fost singură, chiar dacă mai aveam prin prejur unele persoane drage, mereu plecau, foarte repede, lăsîndu-mă în urmă, tristă și disperată, neajutorată, trecut... Fără să-mi dau seama, plîngeam, mi se întîmplase des, deși au trecut ani de atunci, eu încă sufeream, după toți, după toate personele pe care le-am iubit și le-am pierdut, ele au plecat.

Jeff:

-Ivy, de ce plîngi? (Jeff)

-Trecut... (Ivy)

Mereu se întristează cînd vine vorba de trecutul ei, de ce? Știu că nu vrea să-mi zică, o înțeleg, dar lungunu ăla sigur știe tot și am de gînd să-l interoghez serios. Ivy și-a băgat capul în pernă și plîngea în hohote, sunt sigur că are nevoie de o îmbrățișare așa că am ridicat-o ușor și am tras-o în brațele mele. Chiar, de cînd am devenit așa milostiv, bine, milostiv doar cu ea, adică nu știu de ce, dar nu-mi plăcea să o văd că suferă, cidat sentiment, nu l-am mai avut, dar o să trecă repede, sper. S-a mai liniștit, iar cînd să-mi cobor privirea am văzut că avea în partea stîngă a gîtului o cicatrice, a fost o rană urîtă din cîte spune acea cicatrice.

-Cicatricea e tot din trecut. (Ivy)

-Presupun că nu a fost așa plăcut trecutul, hm? (Jeff)

-Deloc. (Ivy)

-Imi pare rău pentru tine. (Jeff)

-Serios acum, Jeff, tu nu ești așa grijuliu și milostiv, ce ți s-a întîmplat? (Ivy)

-Recunosc, e un sentiment ciudat. *zîmbet* (Jeff)

Am mai ținut-o cîteva minute în brațe apoi ea s-a îmbrăcat în hainele ei și eu mi-am luat tricol negru pe care l-a purtat ea, mirosea așa bine, nu era parfumul meu, ci al ei, îl adoram. Apoi am coborît jos la masă. Acolo era doar Slender care făcea ceva de mîncare.