Detective Sisters

Capitolul 4- La sediu

Bună! Înainte de a începe vreau să vă spun că acest capitol i-i dedic lui Ariana-Ari Mulțumesc din suflet pentru susținerea ta.

***
Peste câteva ore ajunsesem. Zburam deasupra unei clădiri mari, dominând acea zonă. Am început ușor să aterizăm. Fața lui Aaron inspiră concentrare și broboane mici de sudoare i se prelingeau de pe frunte, de printre ridurile de expresie, până pe bărbie.

Mi-am îndreptat privirea spre geamul din spatele meu, să văd dacă nu suntem urmăriți. Se pare că inamicii ne-au pierdut urma de mult.

Elicopterul a aterizat pe o pistă specială, unde ne așteptau câțiva oameni.

Aaron a ieșit primul și ne-a deschis ușile.

- Văd că le-ai adus, pilot! A spus o doamnă dintre acei oameni, care purta ochelari de soare și un microfon. Bravo! A adăugat.

Agenții ne-au condus în clădire. Când am intrat, vedeam numai oameni forfotând, scări rulante, lifturi și roboți. Am mers mult înainte, fără să scot un sunet, deoarece căscam gura în jurul meu.

Am ajuns la un lift cu oeretele transparent, care era mai degrabă un tub cu o platformă în formă de cerc. Eu, Meg și agenta am intrat în lift.

- Du-ne la nivelul douăzeci și cinci, a spus ea.

Liftul a început să urce cu viteză spre nivelul douăzeci și cinci. Nici nu puteam să văd prin geam ce este în afara liftului din cauza iuțelii cu care mergea.

Într-un final am ajuns la etajul dorit. Am pășit încet pe podea și m-am uitat în jur. Era un hol, doar cu birouri. Podeaua era din metal, iar ușile erau din lemn lăcuit foarte frumos. Doamna aceea ne-a deschis ușa unui birou din partea stângă a holului. Acea două canapele crem, care păreau confortabile, iar între ele stătea pe un covoraș pufos gri, o măsuță de cafea, maronie. În spatele lor era un birou maro, cu un calculator alb imens. Pe peretele din dreapta era o ușă gri, iar lângă ea, un aparat de cafea.

- Luați loc pe canapea, ne-a zis ea pe un ton cald, foarte prietenos.

Noi am făcut întocmai. Ea s-a îndreptat spre aparat și ne-a dat două ciocolate calde, gustoase.

- Din păcate, agent Margareth Garcia, presupun că acum îți pot spune numele adevărat de familie, va trebui să-ți schimbi identitatea și să pleci cu sora ta în Australia, a continuat ea, nu la fel de bine-dispusă. Și tu la fel, Samantha. Este prea periculos pentru agenție. Îmi pare rău, dar altă opțiune nu avem. Ne vom ocupa de identitățile și aspectul vostru, pe urmă vă vom trimite acasă să vă luați lucrurile esențiale. Aaron vă va conduce la aeroport.

Când am auzit asta, am simțit un gol imens în stomac. În ultimele zile, viața mea s-a schimbat într-un mod prea radical și mă întreb ce va mai urma. Dar orice ar fi, voi depăși orice obstacol.

- Înțelegem, a încuviințat Meg. Știm că nu avem de ales, dar măcar voi fi cu sora mea. După ce a spus acestea, mi-a pus mâna pe umăr frățește.

- Bine, fetelor. Deci ne-am înțeles...

***

Bună! Scuze dacă acest capitol a fost mai scurt, dar nu prea am timp. Am muuulte teme... De fapt, sunt îngropată în ele.

Deci, dacă v-a plăcut puteți apăsa pe steluța aceea portocalie.

Vă pup!