Detective Sisters

Capitolul 2- Pregătiri

Am revenit cu capitolul 2! Lectura placuta :))

***

*Sam's POV*

Inima mi se misca din loc la auzul ceasului meu desteptator, care ma anunta ca trebuie sa ma trezesc si sa merg la scoala. Scot un brat de sub plapuma albastra si calduroasa si ii dau un pumn zdravan. Ma intorc pe cealalta parte si imi inchid ochii, cu gandul ca cinci minute de somn in plus nu strica.

Ma relaxez in patul meu moale si ma cufund in salteaua confortabila bleu.

In capul meu reapare imaginea frumoasa cu mine facand baie intr-o cada cu spume, pe un norisor roz, relaxandu-ma.

Incep sa aud zgomote. Imaginea din capul meu dispare si ma trezesc. Imi intorc privirea spre locul de unde vin sunetele si o vad la geam pe Meg, purtand un costum ciudat ca din filmele cu spioni.

Bate in geam, facand semn sa ii deschid. Dupa ce a intrat, am inceput sa vorbim:

-Nu stiu ce crezi tu, dar mie nu mi se pare normal sa intri pe geam, spun incrucisand mainile si incruntandu-ma.

- Nu avem timp de smiorcaielile tale, Sam. Doar ia-ma de mana.

Ii apuc mana rece cu incredere. Ea apasa pe un buton de pe costumul sau si incep sa vad verde in fata ochilor. Stomacul meu s-a dat peste cap. Totul se transforma incet-incet intr-o sala foarte mare, dotata cu tot felul de arme de spion sau ceva de genul.

- Meg, n-am timp de asta! O sa intarzii la ore! O sa ma certe foarte rau! De fapt... si oe tine la fel! spun, tachinand-o.

-Stai calma. O sa ne intoarcem exact in momentul in care am plecat, ma linisteste, aruncandu-mi un pistol. Il prind, mainile mele lasandu-se din cauza faptului ca abia m-am trezit si ca am mainile si picioarele de jeleu.

- Nu facem si noi o incalzire, ceva?

- Daca te ataca inamicii dimineata cand te trezesti, n-o sa le spui "Asteptati sa-mi fac incalzirea si pe urma ne putem lupta!", zice ridicand sprancenele si incrucisandu-si mainile.

- Tu ai mereu dreptate... Ingan eu in sinea mea.

-Doar trage! striga Meg cu fermitate, cu o privire autoritara.

Mi se pare foarte ciudat sa trag cu un pistol in prietena mea, dar daca trebuie...

Inchid ochii si apas pe tragaci cu frica, muscandu-mi buza. Inima mea incepe sa bata, la gandul ca as putea sa o ranesc.

Deschid ochii. Meg se uita la mine cu dispret, cu o expresie de "Pe bune? Iti bati joc de mine?" pe chip. Ochii ei imi inspira dezamagire si imi provoaca o senzatie enervanta de fluturi in stomac, asa ca mai trag odata, cu incredere, si o nimeresc.

-Se pare ca privirea asta functioneaza mai mereu, zice pentru ea.

Schitez o privire dezamagita, lasandu-mi colturile gurii in jos, pentru ca nu a patit nimic.

-D-dar... n-nu s-a intamplat nimic...

-Fii serioasa! Sunt de antrenament.

Dau ochii peste cap si in final o intreb:

-Acum ce facem?

Meg imi arunca o curea.

-Asta pentru ce-i?

-Te "imbraca" automat cu costumul. Puneti-o.

-Dar e urata si demodata si nu se asorteaza si...

-Taci! zice ea ridicand tonul. Ofteaza adanc, da ochii peste cap, apoi spune mai calma: -Doar puneti-o si apasa pe buton.

Am facut intocmai si un costum mulat bleumarin a aparut pe mine. Trebuie sa recunosc, cureaua asta urata merge cu costumul.

...

Antrenamentul a continuat. Am invatat multe lucruri, cum ar fi sa ma lipesc de pereti si tavan cu pantofii speciali din costum, cateva scheme de lupta si am fost dusa la un fel de 'test', in care era un loc al crimei aranjat, unde m-a pus sa-mi dau seama cum a actionat criminalul. L-am trecut cu punctaj maxim.

...

Am ajuns acasa si m-am trantit direct in pat. Sunt foarte obosita dupa toate astea. Pe urma mi-am amintit ca trebuie sa merg la scoala. Mi-am facut cel mai rapid dus din istorie, mi-am pus la repezeala o camasa alba, o geaca de piele galbena si niste blugi negri, pe urma mi-am prins parul in obisnuita mea coada de cal si am plecat grabita spre scoala.

***

Buna! Sper ca v-a placut acest capitol si ca veti citi in continuare cartea mea neobservabila.

Bye!