Răscoala morților

3. Pistoale

Era imposibil ca el să nu aibă un plan. Adică, am văzut ce a făcut cu televizorul, cu acea cască și cu una dintre camerele video! Ce rost mai avea să-mi dea casca dacă nu avea un plan în minte? Acum e acasă sau în drum spre noi. E martor la ceea ce s-a întâmplat, ne poate scoate de aici! Nu pot avea cazier dacă vreau un job bun! O iau razna aici, mă tot gândesc la ceea ce s-a întâmplat. Cum de am putut fi așa de proști?! Sunt sigură că ne-a văzut cineva plecând cu Mark de la petrecere. E absolut imposibil să-ți aduci aminte ce s-a întâmplat după ce doi oameni ți-au dat knock-out.

Simțeam că înnebunesc. Mă plimbam dintr-o parte în alta a celulei, palmele îmi erau transpirate și puteam să-mi simt picioarele tremurând. Andy tot bătea în ușa celulei, ceea ce mă făcea să mă enervez și mai tare. Nu venea absolut nimeni la noi, probabil că aveau camere în celule și vedeau ce facem. Numai așa îmi pot explica cum au văzut-o pe Kate chinuindu-se să respire.

NARATOR

Casper era în cămăruța lui și lucra la falsificarea unui buletin și a unei legitimații de polițist. Nu era un lucru greu pentru el, dar din cauză că-i tremurau mâinile mai rău ca ale unui bătrân care a băut toată viața lui cafea, procesul dura mai mult. Îi patinau degetele pe tastatură, iar transpirația îi picura pe tâmple. În timp ce scria, l-a văzut pe Johnny urcând pe scări.

"Ce bine că am închis ușa," se gândi acesta ușurat când Johnny apăsă pe clanță.

-Frate, ce faci? întrebă acesta.

-Mă schimb, trebuie să mă duc la închisoare și să depun mărturie, răspunde Casper, stând în fața unei imprimante de ultimă generație, așteptând cele două acte. A ieșit din cămăruță, a închis trapa și s-a îmbrăcat în ceva normal, care nu atrăgea atenția. A apăsat clanța. Mai că s-a speriat când l-a văzut pe Johnny în fața ușii. Avea ochii roșii, cearcănele erau închise la culoare, iar buzele uscate îl făceau să pară neîngrijit.

-Te simți bine?

-Nu, frate, nu! Vine apocalipsa! Iar am visat! Sunt sigur de asta! Îți zic, vom muri cu toții în curând! M-am aprovizionat, vă aștept la mine în caz de așa ceva! strigă Johnny ca un lunatic.

Casper s-a uitat la el confuz și l-a îmbrâncit, dându-l la o parte din fața ușii. A coborât pe scări dând din cap și apucând cheile de la mașină de pe șemineu. Se gândea că Johnny a tras pe nas și nu e lucid, dar în același timp, parcă îl speriase.

-Casper, frate, vorbesc serios!

-Uite, Johnny. Eu chiar mă grăbesc. Sigur, ești obosit, ai nevoie de somn sau de două palme peste ochi pe care aș fi fericit să ți le dau chiar eu, dar oprește-te. Am treabă. Du-te acasă sau stai aici până ne întoarcem. Aberezi - spune Casper destul de nervos, privindu-l direct în ochi -, iar eu n-am timp de așa ceva. Ai mâncare în frigider și câteva sticle de suc în mini bar. Fă o baie în piscină, relaxează-te. O să ne întoarcem repede, continuă Casper, ieșind pe ușa de la garaj.

Johnny s-a trântit pe canapea și a oftat. Nimeni nu-l credea. Măcar el era pregătit de apocalipsă, avea mâncare, arme, protecția casei și a gardului electric. A văzut pe geam cum Casper pleacă cu duba lui albastră în mare viteză. Nu știa de ce trebuia Casper să depună mărturie, dar în momentele astea nu-l interesa. Lucy, prietena lui, a refuzat să mai vorbească cu el până nu termină cu prostia de apocalipsă. Parcă o luase razna, numai la asta se gândea. Vedea în fața ochilor morți care se plimbă și mănâncă oameni. Nu putea dormi din cauza asta. Era clar că se întâmpla ceva cu el, era prea de tot. Poate l-a drogat cineva la o petrecere. Schimbarea lui a fost prea bruscă, până și el își dădea seama. S-a ridicat și a deschis ușa de la living, cea care ducea la piscină. S-a așezat pe iarbă și s-a uitat la apă, parcă îl liniștea.