Când morții își părăsesc mormintele și încep să meargă printre cei vii, iadul se dezlanțuie pe Pâmânt. Urmărește lupta de supraviețuire a unor tineri care încearcă din răsputeri să reconstruiască ceea ce au avut. O călătorie psihologică a unor oamen...
Normal ca a lăsat congelatorul deschis. De ce rahat ai închide congelatorul?! Oftez adânc, uitându-mă la băltoacă de apă din fața frigiderului. Nu e ca și cum i-am spus de 100 de ori pana acum că ușa se închide cu mâna, nu cu lingura pe care o folosești când mănânci înghețată. Am râs singură. Ce dobitoc.
-A lasat iar congelatorul deschis, nu? -Normal. Ca de fiecare data, răspund amuzată, ștergând pe jos. Kate a ras și mi-a aruncat o altă cârpă. Am oftat din nou, dar am continuat să curăț. Aveam o obsesie pentru ordine și curățenie, dar Casper era menit să-mi strice zen-ul. Am aruncat cele două cârpe în mașina de spălat și mi-am continuat drumul spre camera mea, care era ultima de pe cordidorul de la etaj. În drumul meu am intrat în camera lui Casper - bine, puțin spus intrat - m-am împins în ușă și aproape că am căzut cu ea - i-am zâmbit tâmpit înainte să-i arunc cu o lingură in cap.
-Lingura sa folosește de obicei cand mănânci sau îți scoti ochii, nu cand trebuie să închizi ușa de la congelator, am zis eu cât de calm puteam. -Hooooo, femeie, nu vezi că mă joc? Strigă Casper, ținându-se cu mâna de frunte. -Iți joc eu 3 pumni în gură dacă mai lași ușa aia nenorocită deschisă, am spus înainte să îmi văd de drum.
Peste câteva secunde s-au auzit pașii morocănoși a mâncătorului de înghețată.
-Ușa de la cameră nu știi să o închizi?! Întreabă el, stând în fata ei. Oricum era cât ușa. -Semănam! am exclamat înainte să ajung în camera mea. Nici în pat nu am reușit să mă întind. Telefonul suna în draci. L-am luat de pe noptieră și am răspuns fără să ma uit la apelant.
-Cine mă deranjează? -Aaa, pardon?! I-am recunoscut vocea instant. -Normal că cel mai șmecher dintre șmecherii șmecherilor celor șmecheri- -Taci, Andy. Doar.. taci. -Bă, fii atentă. Mâine petrecere la noi. -Serios?! Din nou?! -Poftim? E a 2-a oara în ultima săptămână! -Esti un retardat care stă numai cu gândul la distracție. Chiar nu ai pe cine să bați și tu acolo ca să ne lași pe noi în pace?! -Hahaha, mor de ras, jur. Lesin, a răspuns el foarte serios. -Bine, frate. Tu cureți de data asta ce rămâne dupa. -Promit! Te pupă cel mai șmecher dintre șmecherii șmeche- -Te pup, paaaaa! Am spus, închizând apelul.
M-am întins pe spate și am oftat. Probabil că sunteți confuzi. Cine sunt toți oamenii aștia? Cine sunt eu? Sincer, eram niște tineri care se distrau. Eram cei mai buni prieteni și locuiam în aceeași casă. Aveam viitorul în față și niciodată nu ne gândeam că la un moment dat, totul se va risipi.
Să vă povestesc cum stă treaba.
Locuiam cu cei mai buni prieteni ai mei: Kate, Casper si Andy, intr-o vilă închiriată. Eram studenți în anul 3 la o facultate cunoscută din Florida. Ne cunoșteam de la 4 ani, cand începusem grădinița.
Kate Bianca Parsons Numar: 21-A-7321 Vârstă: 21 Înălțime: 1,68 m Culoarea ochiilor: Albaștri Culoarea părului: Șaten Data nașterii: 11 aprilie 1995 Data eliberării: 3 mai 2014 Valoare cauțiune: 300$
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
