Răscoala morților

2. Celule

Cablul a picat din nou după ce am auzit știrea cu închisoarea. Ne gândeam că uraganul ce trecuse era de vină. Până la urmă, stăteam în Florida, uraganele erau prietene bune cu partea asta a Americii. Iar despre știrea cu închisoarea, din nou, stăteam în Florida; lucruri de genul se întâmplau mereu aici, era statul cu cei mai mulți nebuni. Poliția era mereu pusă pe treabă și aresta oamenii doar pentru a se distra. Cum au făcut cu noi la petrecerea dată de Andy acum aproape două luni, când ne-au băgat la mititica pentru că muzica era dată prea tare. Nu aveam vecini care să se plângă. Pur și simplu norocul ne-a fost călcat în picioare când patrula de poliție a făcut o tură în partea orașului nostru. Aveau de gând să ne țină acolo 14 zile pentru că polițistul de pe patrulă era tatăl unui fost coleg de-al nostru, pe care Casper l-a bătut la șah. Exact, pentru un rahat de meci. De atunci a rămas ofticat și ne-a pârât tăticului. Dar să nu vorbim despre un muc cu ochi care nu putea trece peste o înfrângere. Să ne întoarcem la ceea ce se întâmpla acum în casa noastră:

Sufrageria era atât de murdară, încât îmi venea să mă-mi lovesc capul de toţi pereţii. Stăteam în jurul mesei de lângă geam, sau cum îi mai ziceam noi, "măsuţa de cafea şi bârfă". Încercam să terminăm o cană de ceai anti mahmureală, cadou primit de la părinţii lui Casper. (Sunt sigură că vă aşteptaţi să spun Andy)

-Vouă v-a plăcut povestea lui Johnny? întreabă Kate.

-Da, chiar da. Mă gândesc la o posibilă continuare, răspunde Casper.

-Murim cu toţii, adaugă Andy râzând, îndreptându-se ușor către toaletă.

-Ce-ai bă? Ești constipat?! întreb eu.

-Ăăă, nu...

-Băutura asta..., răspunde Kate râzând.

Tosca, cățelușa noastră, intră în sufragerie atunci când Andy deschise ușa de la baie. Avea un obicei să doarmă în baia de la parter pentru că gresia era rece. În Florida e prea cald, prea umed, iar un ciobănesc german are mult păr. Cum ne-am ales noi cu Tosca? Era la armată, antrenată zi de zi pentru a lua urma drogurilor și a persoanelor dispărute. După o misiune într-o pădure, a fost mușcată de un șarpe veninos, din nou, lucru foarte comun în Florida. Armata a declarat-o veteran și a fost dată spre adopție, chiar dacă își putea reveni în scurt timp. Am văzut știrea la televizor, am dat cu toții un pumn în perete ca să nu plângem, ne-am suit în mașină și am condus spre MacDill, o bază militară care era aproape de casa noastră. Am vorbit cu militarii, care ne-au interogat mult înainte să aprobe cererea noastră. În câteva zile, ne-am trezit cu două mașini militare în fața casei. Ne-au predat-o pe Tosca și a fost dragoste la prima vedere. Ce clișeu, nu? Poate nu și-n cazul ăsta. Un cățel iubitor, inteligent și cuminte, care ar face orice pentru stăpânii ei. Cea mai bună decizie pe care am luat-o vreodată.

A venit încet către noi, amorțită de la somn și dând din coadă. Am mângâiat-o și i-am dat restul din mâncare, pe care l-a înfulecat din două înghițituri. Mie mi-ar fi luat o oră. Kate a venit cu ideea genială de a ne juca Monopoly până revine cablul de la televizor și de la net. Eram cu toții foarte competitivi și ne plăcea să câștigăm, deci lupta era una aprigă.

-Nuuu! Eu voiam Park Palace! strigă Casper, aproape dându-se cu capul de masă.

-Ghinion, man. Ghiiiiinion, am adăugat eu cu un zâmbet, luând cartonașul de la Park Palace.

Ne-am bălăcărit timp de două ore pe motivul că niciunul dintre noi nu avea un set complet și nu-și putea face case, iar niciunul dintre noi nu voia să negocieze. Eram 4 retardați, știm. Casper s-a aplecat către telefonul meu și instinctiv l-am acoperit cu mâna.