Fără el

1.6K 71 0
                                    

Apariția unei dimineți înnorate, comparabil cu ziua de ieri, când soarele trona mândru pe cer, mă cam ia prin surprindere.

Spre fericirea mea, camera are un micuț balcon, destul de încăpător pentru o măsuță de cafea și un scaun.
Pășesc ușor zgribulită de frigul prezent în casă și puțin temătoare de cel ce se anunță afară.

Anglia este o țară frumoasă, bogată, iar Londra are farmecul ei aparte. Îmi amintesc că Shane obișnuia să o numească "Jungla de asfalt" și când spunea asta, era pentru că după el acest amalgam de diferiți oameni, diferite nații, nu este deloc așa cum ar trebui să fie. Shane era împotriva imigrației, el prefera să fie doar călător, turist, nu să se stabilească într-o țară care nu era a lui.

Și uite-mă aici, în jungla lui de asfalt... locuind cu prietenul lui Harry, iubitul meu și cel care l-a ucis.

Cu un suspin prelung, alung toate gândurile negre înainte să apară și mai multe, și prefer să mă îndrept spre bucătărie. Apartamentul afurisitului ăstuia este destul de superb, ceea ce-mi zice că nu duce lipsă de bani.

Prefer să nu mai analizez atât de mult casa asta afurisită, ceea ce fac de când am intrat aici, și în schimb să-mi fac o cafea tare, pentru că astăzi am de făcut lucrul pe care îl urăsc cel mai mult, cumpărături.

Telefonul de la Harry vibrează în buzunarul halatului pe care îl am pe mine și îl scot rapid, deloc surprinsă de numele de pe ecran.

- Harry. Ii rostesc numele cu un suspin de ușurare.

- Bună iubito, cum te simți? Aud vocea blândă a crețului meu.

- Având în vedere evenimentele din ultimele zile, nu grozav dar o să treacă. Tu?

- Eu sunt în L.A, aveam de gând să mă întorc în ziua petrecerii dar tata a convins-o pe Mia să rămânem.

- Ah... Acum înțeleg... nemernicul. Ți-a dat de bănuit că m-ar căuta? Îl întreb încrețindu-mi fruntea și mușcând ușor din buza inferioară.

- Momentan nu, însă nu m-ar uimi să o facă. Lasă asta acum, în plus, sunt sigur că Mia îi raportează că sunt cuminte și fac tot ca înainte deci nu avem motive de îngrijorare.

- Mi-e dor de tine, iubitule, încă nu-mi vine să cred că totul a fost o minciună, eu te uram iar tu sufereai în tot timpul ăsta. Rostesc cu regret în glas și îmi frec ușor tâmpla cu doua degete.

- A trecut, iubito, nu mă mai gândesc la trecut, mă gândesc doar că în scurt timp ne vom revedea. Chiar dacă acest scurt timp va fi de fapt o veșnicie pentru noi. Nick, cum e? Sper că te tratează bine că altfel îl spânzur de' Ochiul Londrei' și îl las să se învârtă acolo o săptămână. Îmi replică Harry amuzat și nu pot să nu chicotesc la afirmația lui.

Vocea lui Harry este amuzată și chiar dacă aș vrea să îl întreb de datoria lui Nick la el, o las baltă pentru moment, nu-mi doresc să îl întristez.

- L-am cunoscut acum o seară Harry, i-o întorc eu mai mult sarcastică și îmi dau ochii peste cap, nici măcar nu a stat acasă ca să mă trateze în vreun fel.

- Cum? Eu te trimit acolo ca el să te protejeze iar el umblă prin cluburi, Strigă șatenul evident enervat și cred că am auzit și sunetul unei lovituri.

- Harry... știi foarte bine că mă pot proteja și singură. Ii răspund eu ofensată.

- Știu iubito, însă nu ar strica și prezența lui în caz de un atac.

Pasiune Și Putere ( FINALIZATĂ )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum