ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 34-Lacrimi si nestemate

Timpul trece incet in Infern.Dupa cum imi spusese candva Denaida,ceea ce pare a fi o zi in imparatia intunericului reprezinta la suprafata saptamani.Dar cand sunt aici pare inca si mai mult,pentru ca adorm si ma trezesc si cerul e la fel de intunecat,palatul Printului la fel de mohorat si fetele demonilor la fel de aspre si incrancenate.Pentru mine,timpul s-a oprit in loc in acea zi in care Templul Semilunei a fost ars si surorile mele injunghiate.Strigatele lor si imaginea cavalerilor luptand imi tulbura somnul si nu de putine ori ma trezesc scaldata in sudoare si tremurand.Nu ma pot ierta.

Amurgul sta incremenit deja de multa vreme iar corpul meu uman obosit isi cere drepturile.Sarbatorile luciferice au darul de a scoate din mine tot ce poate fi mai rau:furie pentru ingerii cazuti si cruzimea lor,sila fata de purtarile lor,deznadejde cand vad ca totul e pierdut si vinovatie.

Inainte a a-l intalni pe Lucifer traiam in pace.Viata de la Templu,desi austera,ma facea sa ma simt in siguranta.ISH era in inima mea ziua si noaptea si eu ma aflam in El.Tot ceea ce faceam era pentru El.Acum cunosc sentimente care inainte imi erau straine si am imprumutat de la demoni purtari asemanatoare.Ma uit in oglinda uneori si nu ma mai recunosc.Ce se intampla cu mine? De ce mi-am pierdut speranta?

As vrea doar ca Printul sa ma ucida odata si sa inchei cu suferinta.Nu mai am ce sa pierd,nu mai am nici ce sa castig,el va ramane neclintit pe calea lui intunecata,in vreme ce eu ma voi umbri in fiecare zi cate putin.In orele in care sunt singura imi petrec vremea intre rugaciuni si disperare si nimic...nimic nu pare sa ma aline.Mai mult,noua strategie a Printului ma pune pe ganduri.El nu are niciodata purtari bune,afara doar daca...

Aud usa deschizandu-se si ma uit in cadrul ei,dar nu vad pe nimeni.Usa ramane insa in mod misterios deschisa,ca si cand mi-ar face o invitatie.

Am pasit curioasa pe coridor,m-am uitat in stanga,m-am uitat in dreapta,dar sunt doar eu.In fata mea o alta usa se deschide,ceea ce imi marcheaza drumul. Nu am nicio arma la mine si asta ma face sa ma simt nesigura.Pasesc cu luare-aminte si usile se deschid una dupa alta,lasandu-ma sa trec.Am parcurs un numar de sali si anticamere,inainte de a ajunge in fata unor trepte interioare de marmura,care duc undeva spre urmatorul nivel.Usa de sus se deschide greoi si urc treptele incet,uitandu-ma in toate partile.

Palatul pare pustiu,o fi din cauza ca ceilalti sunt afara sau din cauza ca stau intr-o aripa izolata a lui? In mod straniu,nu se aude niciun sunet,nici macar obisnuitul zanganit al armurilor pe care le poarta demonii inferiori.Am aflat ca li se mai zice si zebruni,iar armurile lor se numesc kepres.

Cand am trecut pragul,usa s-a inchis incet si sinistru in urma mea.Ma aflu intr-un apartament frumos si elegant,pe care desigur,nu il mai vazusem.Coloanele negre si draperiile rosii imi spun ca este unul dintre apartamentele lui Lucifer.De fapt,mai mult de jumatate din palat ii apartine.

Vad baia sapata in dusumea si decorata cu mozaic.Lumanarile albe si negre emana o lumina calda si un parfum ascutit imi atata narile.Este penumbra.

-Vino,vino...

Vocea joasa si ragusita a Printului nu imi vestesc nimic bun.

-Intra in apa...E calda.

Tresar si ma inrosesc,amintindu-mi o scena dintr-o baie asemanatoare,unde am participat la un ritual ce era compus din vin,sange si saruturi.Pentru nimic in lume nu ma voi lasa asemenita iar de siretlicurile lui!

-Ma simt bine aici.

Ma asez pe un scaun sculptat,pe care vad aruncata o haina din blana pretioasa.Pe o masuta vad o cutie de aur si in ea stralucind nestemata pe care o primise Lucifer in dar de la biata sclava Nasamma.Alte si alte cutiute sunt pline de pietre pretioase,dar ochii imi sunt furati numai de cea albastra.