Inainte ca macar sa o atinga, Nina stiu ca o urmarise. Se rasuci brusc pe calcaie, facandu-l pe Aaron sa se opreasca la fel de subit ca ea. Distanta dintre ei era milimetrica, fata privind incruntata in sus.
- Sa nu ma atingi. Ti-ai pierdut dreptul asta. spuse rar, dar apasat.
El lasa mana in jos, renuntand sa o mai apuce de brat. Pentru un moment, prin ochii lui paru sa zboare o umbra de tristete, insa atat de rapid, incat Nina nu putea fi sigura daca vazuse corect sau nu. In schimb, baiatul, a carui expresie se schimbase intr-una de indiferenta si calm absolut, ridica din umeri.
- Te-ai oprit, asa ca nu mai am de ce sa o fac.
Cuvintele lui venira ca o palma pentru fata, iar, pentru o secunda, vru sa se intoarca si sa o ia iar la fuga spre casa. Dar nu, nu avea de gand sa fuga, sa intoarca spatele. Nu era ea daca ar face asta. Va sta chiar acolo, il va privi in ochi fara sa clipeasca si va face fata provocarii, chiar daca pe urma va simti cum tot universul i se prabuseste, chiar daca pe urma va simti cum vrea sa se arunce intr-un colt si sa planga. Acum va sta calma si va lasa "mai tarziu-ul" pentru mai tarziu.
- Ce vrei? incerca sa isi faca vocea sa sune egal, rece.
Lui Aaron nu ii scapa schimbarea din comportamentul Ninei.
- Acum sunt Pazitorul tau... incepu el, cand ea il intrerupse nepoliticos.
- De atata lucru mi-am dat si eu seama.
Incerca sa ignore intreruperea si isi trecu mana prin parul scurt, deja ciufulit de vant.
" Obisnuiam sa imi trec mainile prin parul ala" gandi fata.
- Ei bine, acum ca sunt Pazitorul tau, vom petrece mult timp impreuna. Aproape pe tot, ca sa fiu mai exact.
- Un deliciu, comenta Nina, strangand din buze si incrucisandu-si mainile peste piept.
- Vrei sa nu mai fii asa cinica? Vreau doar sa ma asigur ca suntem ok. Ca nu o sa fie ciudat.
Se intoarse si incepu sa mearga incet, lasandu-l sa o prinda din urma.
- Nu o sa fie de loc ciudat. De ce ar fi?
De data asta, nu mai avea nevoie de nici un efort ca sa ii sune rece vocea. Dezinteresul lui evident, felul in care o privea de parca nu trecusera mai putin de trei luni de cand fusesera cel mai fericit cuplu din lume si modul in care se tinea la distanta, dar totusi prea aproape o enervau, faceau sa picure in ea stelute de gheață care ii provocau furia rece ce incepea sa puna stapanire pe ea.
- Nina, te stiu de cand eram mici...
- Da, asa credeam si eu.
- Nina, stiu cand esti suparata. Tipa la mine si hai sa trecem peste.
In loc sa se opreasca sau sa ii raspunda, roscata grabii pasul, iar mana lui tasni si o apuca pe a ei, intorcand-o rapid si scurt inspre el.
- Nina...
Se desprinse de el violent, si il privi de parca ar fi vrut sa sara sa-l zgarie.
- Nu imi mai rosti numele. Nu ma mai urmari. Doar lasa-ma in pace!
- Ni... incepu el, apoi se razgandi. Nu pot sa nu te urmaresc! Asta e datoria mea acum!
- Bine, atunci doar fa-o de la distanta!
Cand porni spre casa pentru a treia oara, stiu ca Aaron era inca in urma ei, la fel cum stiu ca de data asta pastra distanta. Ar fi vrut sa-l intrebe de ce? De ce insistase atat sa nu plece la New York, mai ales cand stia de existenta ordinului. De ce nu ii spusese niciodata de puterile pe care le are? De era implicat. De ce? De ce? De ce?
YOU ARE READING
Sub Semnul Celor Cinci
FantasyNina e campioana la tras cu arcul, dar se teme de inaltimi. Cornelia e cea mai buna la scrima, insa uraste natura. Nathaniel e un înotător încercat căruia îi este frica de foc. Christian e un mic geniu care tremura ca un pisoi când vede apa. Löise e...
