12 - Buchetul de trandafiri

114 11 6
                                    

Cornelia deschise ochii si incerca sa isi aminteasca de ce avusese o noapte atat de agitata. Sub ea, patul parea la fel de moale ca de obicei, iar lumina slaba care intra pe geam era exact cum trebuia sa fie intr-o prima zi de liceu. Se freca la ochi si se intinse cascand, trosnindu-si muschii. Apoi brusc, ca o rafala rece, amintirea zilei precedente o lovi din plin, facand-o sa cada fara vlaga pe perna. Isi aminti cu stupoare povestea, Ordinul, elementele, cum iesise ea impleticit din incapere; totul parea atat de incetosat si atat de clar in acelasi timp. Nici nu mai stia cum reusise sa iasa, cum se urcase in taxi sau cum ajunsese acasa. Isi amintea in schimb ca se trantise pe canapea si statuse acolo, lipsita de orice urma de vointa, uitandu-se la tavanul alb si ascultand linistea. La un moment dat, o sunase Sarah, iar soneria i se paruse prea zgomotoasa, ca o chemare la viata pe care o auzea de undeva de pe fundul unui mormant adanc. Intinsese mana dupa el, si o mica parte din ea isi dorise sa ii raspunda, sa planga la telefon, sa ii spuna tot, sa caute in ea intelegerea pe care nu o putea gasi in propria persoana si sa tanjeasca dupa imbratisarea ei. Insa mana i se opri in aer si cazu inapoi, pe covor, lasnd soneria sa cresteze in continuare tacerea. Adormise pe canapea, iar visele ii fura agitate, pline cu maini scheletice pe care atarna inele grele, masive, impodobite cu fel de fel de pietre in nuanțe sclipitoare de rosu, crengi groase si vestejite care par sa prinda viata si iepuri care fug cu siraguri de perle intre dinti. Cand se trezi in toiul noptii reusi sa se adune cat sa mearga la baie si sa isi arunce apa rece pe fata, apoi, aruncand o ultima privire canapelei, o abandona pentru patul ei, mai mare, mai moale si poate fara cosmaruri, si dormi neintoarsa pana dimineata. Se gandi ca nu auzise alarma sunand si pipaind pe noptiera isi gasi iPhone-ul. Printre gene se uita la ceas, si vazu ca mai avea 20 de minute de somn, dar gandindu-se la visele care o bantuisera in ultimul timp, prefera sa isi dea jos picioarele din pat si sa se ridice. Abia se uita la apelurile nepreluate pe care le avea de la Sarah, de la mama ei si de la cativa dintre minionii ei care probabil se simtisera pierduti fara orientarea si sfaturile ei pentru tinuta de deschidere. Tinuta de deschidere.... La naiba!

Isi dadu prea tarziu seama ca nu avusese timp sa isi pregateasca hainele pentru deschidere si asta o mobiliza. Intr-o secunda uita de diamante si de plante si de tot, re devenind vechea Cornelia si, revigorata, se posta in fata șifonierului, gata sa straluceasca. O ora mai tarziu era gata, multumind instinctelor ei interne ca se trezise cu 20 de minute mai devreme. Menajera ii pregatise deja cafeaua cu caramel, iar soferul astepta in fata usii. Mai arunca o privire in oglinda si, impingand in cel mai indepartat colt al mintii si cea mai mica urma de gand despre toate intamplarile paranormale, iesi increzatoare pe usa. Gata cu toate prostiile. Redevenise Cornelia, iar orice alt episod care includea orice fel de problema care nu era cauzata de un dres rupt sau o camasa fara cizme asortate, nu avea ce cauta in viata ei.

Nate impinse usa si intra in liceu, scanand privelistea din jurul lui. Toata ceremonia de deschidere i se paruse grozav de plictisitoare, dar se multumise sa stea tacut in scaun, uitandu-se prin multime dupa Chris si Nina. Stia ca urma sa ii vada prin liceu. Stia ca ei urmau sa arate probabil la fel de obositi ca el, cu cercane si cu atentia intinsa la maxim, asteptand parca din moment in moment sa ia foc locul, sa cuprinda scaunele asezate in curtea liceului si sa inghita vieti nevinovate. Isi scutura capul, frecandu-si cu o mana tampla. Nu, asta era cosmarul lui, nu al lor. Dar si ei le aveau pe ale lor, iar Nate se gandi ca macar cu al lui ajunsese sa se obisnuiasca. I se paru ca vede o sclipire rosiatica cu sase randuri mai in fata in timp ce directorul isi incheia discursul, dar se dovedi a fi doar unghiile excesiv de acoperite de sclipici ale unei fete satene, care batea nerabdatoare in ecranul unui telefon, iar Nate nu se putu opri din a-si aminti de Amalia. Cand ceremonia se termina, se ridica rapid, ușurat ca poate începe sa umble prin multime, cresacandu-si șansele de a se întâlni cu Chris și Nina. O vazu la un moment dat pe Löise, zâmbind larg și ascultand ce zice o fata scunda. În ciuda zâmbetului și a expresiei care se voia atenta și senina, cearcănele de sub ochi o dădeau de gol, dovedindu-i lui Nate ca, la fel ca el, evenimentele ciudate avuseseră un impact mare asupra ei. Vru sa să îndrepte înspre ea; nu mai suporta furnicarul uman care îl înconjura, însă o mana i se încleșta pe brat, făcându-l sa se intoarca brusc.

Sub Semnul Celor CinciTahanan ng mga kuwento. Tumuklas ngayon