Am adormit. Am adormit si el a plans. Am adormit, el a plans, iubita lui nu era acasa. Acum el nu mai e aici, si nici n-o sa mai fie.
Am lasat telefonul pe masa. Ma bucurasem, credeam ca el mi-a dat mesaj. Defapt, era iubita lui.
Am deschis din nou ecranul, inca in soc, si am recitit mesajele.
"Buna Becca, sunt iubita lui Ryan. Te rog frumos aseaza-te"
"Ryan... a plecat azi-noapte de acasa. Nu am stiut, nu eram acasa. Azi de dimineata am primit un apel de la politie"
"Becca, imi pare rau... dar Ryan e mort. S-a sinucis. Esti ultima persoana cu care a vorbit"
Socul s-a disipat si lacrimi au inceput sa imi curga siroaie pe fata. Un icnet mi-a crescut in piept si mi-a evadat printre buze. Ma chinuiam sa nu plang, voiam sa ma opresc. Durerea devenise fizica. Simteam ca ma inec, fiecare gura de aer era mai dureroasa ca cea de dinainte, lacrimile imi acoperisera toata fata si mi se scurgeau pe piept. Mi-am inconjurat corpul cu bratele, am plans si am plans.
Se zice ca oameni pot sa planga foar 35 de lacrimi o data. Inseamna ca am plans de mai multe ori atunci.
Timp de o saptamana ma surprindeam vrand sa ii dau mesaj, uitandu-ma la poze. Ma gandeam ca era bine ca nu il intalnisem personal, ar fi fost mai rau, apoi imi dadeam seama cat de tare ma durea faptul ca nu il intalnisem si ca nu voi putea sa o fac niciodata.
Eram egoista. Altii sufereau mai tare. Dar simteam ca pe mine ma durea intr-un mod unic. Nu reusisem sa il salvez, asa cum el esuase din a il salva pe tatal lui, eu esuasem din a il salva pe el, si ma durea mai tare faptul ca incercasem decat daca nu as fi incercat.
Cu timpul, a devenit doar o durere muta. Ma trezeam cu cate o lacrima in ochi uneori. Atat de tanar, atat de frumos, cu tot viitorul inainte, cu atatea vise neimplinite...
Lumea asta era atat de de cacat pentru ca il luase.
VOCÊ ESTÁ LENDO
Scene (& idei de povesti)
DiversosO sa gasiti multe bucati risipite de povesti si idei pe aici o.o altceva nu prea stiu ce pot sa zic de carte o.o enjoy
