Broken Wings

168 6 2
                                    

Cadeam. Jos, mult, indepartandu-ma de lumina in care imi traisem toata viata, cele cateva milenii de zbor si rasete pe Campiile Elizee. Incepeam sa simt frigul, pe masura ce ajungeam din ce in ce mai jos, mai departe de taramurile mele. Mai departe de caldura binefacatoare cu care eram obisnuita. Apoi am simtit cum cutia mea toracica se aplatizeaza, si dupa un fulger de durere oribila mi-am pierdut cunostinta.

Ma duceam spre lacul unde obisnuiam sa pescuiesc cand ma plictiseam foarte tare, cand am vazut cateva pete umede si o pana. Mare, lunga cat antebratul meu, alba, cu usoare irizatii argintii. Apoi am auzit geamatul.
Era acolo, printre copaci. O fata, cu pielea candva foarte alba acum cenusie din cauza durerii, cu parul blond pai naclait de sange, cu trupul firav trantit pe bolovani. Si rochia minuscula, ca o camasa de noapte, plina de sange. Dar de unde atata sange? Am privit in continuare si apoi am realizat ce era gramada aia de pene. Aripi sfartecate. Oasele fine strapungeau pielea subtire. Sangele, de un roz deschis, deja nu mai curgea.
-A...ju...tor... mima cu buzele fiinta, inainte sa lesine de durere.
Am luat-o in brate cu grija si am plecat spre dubita mea, unde am asezat-o pe niste paturi si am plecat spre casa.
In timp ce conduceam, am sunat-o pe mama.
-Mama, vin la cabinet. Intru pe usa din spate. Asigura-te ca nu mai e nimeni. Da, e urgent. Si ar fi indicat sa pregatesti masa fe operatii. Nu, nu am patit nimic. Nu, nu e unul dintre prietenii mei. Uite, e greu de explicat, si nu pot acum. Vorbim cand ajung. Mersi. Te iubesc. Pa mama.
Am parcat tensionat in spatele clinicii private a mamei, si am luat fiinta -ingerul - din spatele camionetei si am intrat cu ea inauntru.
-Ce s-a... Dumnezeule! Exclama mama cand ma vazu. Adu-o repede aici.
Am asezat-o pe burta pe masa de operatii si mama incepu sa o inspecteze.
-Sunt prea deteriorate ca sa se mai poata regenera... si oricum, nu exista nici o sansa ca aceasta fiinta sa supravietuiasca atata timp cat aripile ii arata asa de... faramitate... imi pare rau ca trebuie sa fac asta, dar trebuie amputate.
-Mama? Cu ce te pot ajuta? Am intrebat, punandu-mi halatul pe mine, masca si casca pentru par.
-Anestezicul, incepu mama sa dea ordine.
Doua ore mai tarziu, terminaseram, iar fata era bandajata si asezata in salon.
-Acum, ascult, spuse mama.
I-am povestit tot ce se intamplase, si cand am terminat, am realizat ca fiinta se trezise si ne privea cu niste ochi de un verde-albastrui foarte deschis.
-Cum te cheama? Am intrebat-o bland.
-Arys, raspunse ea. Unde sunt?
-Un spital. Ce esti tu defapt?
-Un Inger, idiotule, aripile mele nu-s suficienta dovada? Spuse ea iritata, si dupa cateva secunde, albi la fata. Aripile mele, sopti ea. Ce s-a intamplat cu ele?
-S-au rupt, am raspuns, cat de calm puteam. A trebuit sa le taiem, ca sa supravietuiesti.
Fata inlemni din cauza socului si apoi lacrimi cristaline incepura sa ii curga pe fata.
-Eu sunt Zack, si ea e mama, Caroline. Poate vrei sa ne povestesti ce s-a intamplat, am spus, mangaindu-i incet dosul palmei cu degetele, ca sa o calmez.
-Am cazut din Rai, nu e evident? Raspunse ea printre lacrimi, apoi chicoti. Cat de penibil. Si mi-am pierdut si aripile, continua ea, redevenind trista.

Ok, ppl, asta e prima idee de carte pe care o dau. Mai am cateva chestii de adaugat, cum ar fi ca Zack mai are o sora cu un an mai mica, Ashley (Ash), ca Zack e brunet cu ochii albastrii, genul mai slab dar cu muschi lucrati ca sa ia in greutate, cu maniere impecabile, rebel. Ash are parul ciocolatiu buclat, pielea aramiu deschis, ochii verzi-aurii si tipul punk-rock, dar la fel de des hippie. 

Media: varianta de coperta

Scene (& idei de povesti)Where stories live. Discover now