Cap.27- Intrusa

16.5K 439 40
                                    

                                                       Cap.27- Intrusa

-Unde sunt? Întreb când mă trezesc.

-Esti bine?

-Da, dar unde sunt?

-La spital. Nu deschide ochii, lumina e puternica.

Printre pleoapele inchise imi dau seama ca lumina s-a mai micsorat.

-Cum esti? aud vocea mamei.

-Bine. Ce s-a intamplat?

-Nu-ti amintesti?

-Ba da. Dar dupa?

-Te-am adus la spital. Ai fost inconstienta doua zile.

-Ce am?

-Ti-ai taiat venele.

-Nu-mi amintesc.

-Cutitul ti-a cazut pe vene.

-Adam...

-E afara.

-Vine aici, ingaim incorect.

-Vrei sa vina aici?

-Aha.

-Nu vrea.

-De ce?

-Nu stiu. Nu vrea sa intre.

Deschid ochii. Mama era in picioare in fata mea. In spatele ei era o fereastra mare. Iar in fata mea era usa spitalului cu un geam rotund si mic. Acolo am vazut parul lui Adam.

-Cheama-l...

Se uita la mine prin geamul usii. Expresia lui era... de nedescris.

Ridic mana ca sa-l chem. Clatina din cap. Ii fac semn sa vina. Deschide incet usa.

-Esti... ingaima el.

-Vino aici.

Vine mai aproape si ma ia de mana. I-o strang puternic si el la fel.

-Ma gandesc doar la el, ii zic.

-Stiu, zice foarte ragusit.

-Uita-te la mine, ii zic cand lasa capul in jos. Hei, uita-te la mine.

Ma priveste.

-Fii atent. Orice, dar orice s-ar intampla, tine minte, Adam Evans, ca tu ai fost, esti si vei ramane mereu iubirea mea. Prima si ultima. Orice s-ar intampla, orice as face. Sa stii ca tot pe tine te voi iubi.

Aproba din cap in timp ce-si tragele buzele inauntru. Imi trec degetele peste parul lui de matase ca abanosul de negru.

-Vreau sa-ti dau ceva, zice ducand mana la buzunarul de la spate.

De acolo scoate un colier.

-A fost al mamei, de la soacra ei, imi zice. Acum mama vrea sa fie al tau.

Atingerea DiavoluluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum