Twilight

Edward!

    L-am văzut pe el. Pe cel pe care îl așteptam de atâta timp. L-am văzut pe Edward. Esme s-a dat la o parte ca să-l văd din întregime pe Edward iar el pe mine. Apoi am fugit cat am putut spre el și l-am luat în brațe. Mi-era dor atât de mult de atingerea rece a mâinilor lui, de atingerea fină a buzelor lui peste ale mele, mi-era dor de tot ce era al lui. Mi-era dor de el.
    - Bună, iubirea mea!
    - Bună.
    - Mi-ai lipsit.
    - Și tu mie.
    Alice interveni.
    - Awww, ce bine vă stă împreună!
    Mă uitam la Edward, apoi la Alice.
    - Da, cred că da.
    Emmet interveni și el.
    - Deci, ce facem acum? Spunem cât de dor ne-a fost de Bella sau mai jucăm ceva de exemplu: șah, dame, cărți, ceva?
    - Emmet are dreptate, am spus eu într-un final. Nu putem să stăm aici. Ar trebui să facem ceva.
    - Bine. Voi puteți să faceți ce vreți, iar eu cu Bella facem... ceva. Nu vă interesează.
    Eu și Edward am plecat în casă, mergând în sufragerie și stând pe canapea. Eu eram ghemuită la pieptul lui Edward, iar el ma ținea in brațe.
    - Nici nu știi cât am suferit pentru tine, Edward. Credeam că nu o să te mai văd. În fiecare zi stăteam tristă cu gândul că Phil o să vină și o să-mi dea biletul de avion să mă întorc la tine.
    - Crezi că mie mi-a fost ușor? Am încercat să stau flămând până când o să vii tu dar, am rezistat doar 2 săptămâni. Mai mult nu am putut. Apoi, m-am dus în fiecare zi la Charlie și mai stăteam cu el; se simțea singur fără tine. Și de fiecare dată l-am întrebat: "Când mai vine Bella?" sau " Când se întoarce?". Cred că înțelegi că nu puteam să trăiesc fără tine. Viața mea nu avea niciun sens până când nu ai apărut acum 5 ani în viața mea. Apoi, când ai plecat, am simțit că viața mea se sfârșește. Am încercat să nu-ți arăt asta pentru că nu eram sigur că tu mă iubești așa cum te iubesc pe tine. Ei bine, atunci era o diferență de 5 ani între noi doi dar, acum că ai crescut, cred că ai voie să îți faci un iubit, nu?
    - Nu mai e nevoie să îmi fac unul. Am deja unul.
    - Serios? Pe cine?
    - Pe tine!
    Așa am pierdut multe ore în brațele lui Edward până când a venit vremea să plec acasă. Dar nu în Phoenix. În noua casă din Forks.
    După ce am coborât din mașină lui Edward, l-am întrebat:
    - Vii diseară?
    - După ce duc mașina, da.
    - Bine. Te aștept.