Și,am plecat,am zis că nebunia mea va fi nebunia ei, că,vom exista împreună și viața va fi plină de magie,de iubire.Nu aveam să știu că în ziua în care ea a pășit în viața mea, totul va fi despre noi.
În timp ce conducea,o priveam,ascultam Skillet-Stars,iar la un moment se oprise brus din a conduce și întreabă-Vei putea vreodată să-mi uiți numele?
Știam că o cunosc de o viață,ca ea e început și sfârșit dar nu știam ce să răspund
-Nu voi putea,nu îți voi uita nici cel mai mic detaliu
-Dar,nu mă cunoști decât de 5 minute...spuse ea
-Si e suficient...(Nu era cel mai bun răspuns pe care îl puteam da,dar a fost suficient.Ea pornește masina si strigă
-In Vamă mergem!!!
-Supper.Raspund eu cu zâmbetul forțat,dupa câtă bere am băut înainte... îmi era frică să o las să conducă,dar era ok și așa.In moment acela,imi amintisem de cel mai bun prieten care spunea fiecărui om adult cu o gândire proastă "Ești un mister pentru rasa umană,ca reușești să supraviețuiești" apoi plecă,el se simțea incomplet,avea o prietena cam "capră" ce îl influența mereu prost,in legătură cu noi,cei ce eram în spatele lui ca prietenii.
-tot în lumea ta ești? Întreabă Aria
-Da,adica nu! Răspund râzând
-Stii,sunt fascinată de o dorință
-spune!
-Ce semnifica tatuajul tău ?
-Cum de l-ai văzut? E ascuns bine sub tricou
-Serios?! Crezi că e ușor să ascunzi ceva de mine?:)))
-E mai bine să nu afli acest lucru acum,poate mai târziu
---Bine,secretosule,bine
Atunci arunca un zâmbet unic,o privire pe care nu puteai să o uiți niciodată,imi doresc ca fratele meu să fii fost aici,el sigur știa ce să facă.Imi imaginez cum îi cerea numărul,poate futea și el ceva, dar,el lipsea,si o dată cu el și distracția
YOU ARE READING
Până la Sfârșit
General FictionKlaus are 19 ani,o viață întreagă în fața și nici un plan pentru viitorul sau.Dar ăsta este doar prezentul,cat înseamnă el pentru restul vieții pe care o are de trăit în lumea aceasta... Cum singurătatea si durerea pierderi persoanelor dragi îl mac...