Forbidden Love - Vic Fuentes Fanfiction

Capitolul VI

Imediat după ce a plecat Vic am adormit.
Dimineața, după ce m-am trezit cu o cafea și un dus rece, m-am dus în curte (locul meu de gandit) si m-am urcat într-un copac. Nu puteam sa înțeleg de ce un om adult de 33 de ani ar putea iubi o fata ca mine, o simpla fana de 17 ani. Sigur are alte motive...
După ce mi-am petrecut toată dimineața gândindu-ma la "drama" din viața mea, sunt distrasă de mama care mă suna.

Mama: Ravenna, vezi ca am plecat pana la magazin, m-am decis sa te iert pentru ieri dar vezi ca e ultima data.

Eu: Bine, pa!
Deoarece mama plecase aveam timp minim o ora sa caut cadoul de la Nolan. După ce am căutat aproximativ 20 de minute în camera ei am observat un seif destul de mare, băgat în perete, după o pictura ieftina. Îl sun pe Nolan (cel mai bun hacker, după părerea mea) și îi dau un timp de 30 minute în care are timp sa ajungă. Imediat cum a venit Nolan s-a și apucat de treaba. În mai puțin de 10 minute l-a deschis. După cum credeam era acolo cadoul.
Cat timp deschideam cadoul, Nolan se uita prin seif.

Nolan: Raven cred ca ar trebui sa vezi ceva...

Eu: Ce? Ce este?spun eu smulgandu-i din mână niște acte. Astea sunt... acte de adopție, totul a fost o minciuna.
Cad la pământ și încep sa plâng.

Nolan: Cred ca ar trebui sa punem tor la loc și sa plecam de aici...

Eu: Totul se leagă, acum înțeleg de ce nu îmi vorbește despre tata sau de ce mă tratează ca un sclav, pentru ca asta sunt de fapt...

Nolan: Trebuie sa plecam de aici.

Eu: Ai dreptate, tu locuiești cu fratele tău așa-i? Aveți loc și pentru mine în apartamentul vostru, pentru vreo 7 zile?

Nolan: Chiar dacă mi-ar plăcea sa locuiești cu mine nu poți sa o lași pe mama ta singură.

Eu: Nici nu e mama mea, e hotărât, plec cu sau fără ajutorul tău.
Nolan a decis sa mă ajute la făcutul bagajelor și la cărarea lor pana la apartamentul lui.
După ce am ajuns la Nolan acasă am văzut 13 apeluri si vreo 20 de mesaje de la "mama". Nu îi răspund.

Nolan: El e Jonathan sau Johnny, fratele meu mai mic de 17 ani, ea e Raven cea mai buna prietena a mea.

Jonathan: Spune-mi John mai bine. Hey Raven dacă ai nevoie de ceva spune-mi.

Eu: Nu, sunt okay, dar merci . Mă duc sa mă culc. Pa.
După un somn lung, mă trezește Nolan.

Nolan: Raven, vezi ca mă duc la munca stai cu Johnny, bine? Pa
Mă ridic din pat sa văd cât e ceasul, era trecut de miezul nopții.
Azi n-am mancat nimic, mă duc sa mănânc.
Ajunsa în bucătărie îl văd pe John înconjurat de sticle de băutură și fuma. Fuma ceva ciudat, in nici un caz nu semăna cu țigările "mamei" mele.

Eu: Ești ok? Ce s-a întâmplat?

John: Sunt okay, nu s-a întâmplat nimic, așa sunt eu. Răsuflă adânc și pe un ton nesigur îmi spune ca băutura și drogurile sunt niște vicii de-ale lui și nimeni sii nimic nu îl poate ajuta.
La cât de tristă și dezamăgită eram i-am urmat exemplul și am început sa fumez din acea țigară ciudata.