ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 11-O moarte misterioasa

E dimineata devreme iar cavalerii au plecat pana in cetatea vecina ca sa faca rost de provizii pentru drum.De cum se insereaza,voi strabate muntele cu mica armata,intorcandu-ma in taramul meu.Un fior neplacut ma scalda de cateva zile...Cine stie ce voi gasi la intoarcere !

Am iesit sa ma plimb calare,incercand sa imi adun gandurile imprastiate si pe alocuri speriate.Gandul de a conduce pe acei oameni spre o posibila moarte oribila ma face sa ma cutremur.Daca nu voi reusi sa apar templul si ordinul?Daca voi esua si istoria ma va tine minte ca pe intaiul gardian invins?

-Daca as fi in locul tau as inlocui gandul de a pierde cu un gand ceva mai luminos...Nu iti face bine sa te gandesti neincetat la asta,te vei imbolnavi daca vei continua asa...

Ca de obicei,vad ca Makai imi citeste gandurile doar dupa expresia fetei.M-am obisnuit asa de tare cu asta ca nici nu ma mai intreb cum reuseste.O privire aruncata asupra chipului sau solar e de ajuns ca sa imi calmeze putin spiritul zbuciumat.

-Facem o intrecere ? zambeste el,dorind sa ma distreze.

-Intrecere ?

-Cine ajunge primul la baza muntelui are dreptul de a-l infrunta primul pe Printul intunericului,atunci cand va aparea in lupta.

Am un nod in gat la auzul acestor cuvinte.Oare chiar imi doresc sa il infrunt ? Trebuie,in niciun caz nu il voi lasa pe el sa castige si sa fie pus in pericol.Asta este doar intre mine si Print...Dau bice calului si pornesc ca fulgerul,fara sa ii las ragaz lui Makai sa spuna mai multe.

Calul meu fornaie si copitele lui bat in pamantul tare si uscat,pe un ritm sacadat,care imi aminteste de sunetul demult uitat al unor tobe.Scutur din cap ca sa alung acea amintire,vreau ca tot ce s-a intamplat acolo sa fie ingropat,dar ma tem ca odata cu intoarcerea acasa,amintirile o sa devina asa de vii incat vor putea umbla singure...

***

Ne-am intors la castel pe la amurg,stiind ca acum vor sosi cavalerii cu proviziile,vreau sa verific daca totul decurge conform planului si daca toata lumea este pregatita de plecare.Makai surade victorios pentru ca m-a invins,dar asta nu inseamna ca il voi lasa sa faca ce are de gand.Trebuie sa recunosc,ca in ale calaritului se pricepe mult mai bine decat mine.Pana la urma,sunt doar o preoteasa,iar el un cavaler.

Cand ajungem insa la poarta castelului,in loc de forfota plecarii vad doua coloane de cavaleri cu gaturile intinse.Undeva in capat,chiar pe treptele templului,se vad niste siluete precipitate.Las calul unui baiat si cobor rapid,urmata de Makai.Cavalerii se feresc,facandu-ne loc,totul intr-o tacere mormantala.Inima incepe dintr-o data sa imi bata mai repede,sangele parca se aduna tot in piept, iar picioarele capata ceva asemananator unei moleseli stranii.

Strang de teaca sabiei ca sa imi vin in fire si inaintez.La auzul pasilor mei,Petronus se ridica deasupra unui trup prabusit pe treptele templului,cu sprancenele incruntate.Nu cred ca l-am mai vazut vreodata furios,iar acum scoate de-a dreptul foc pe nari.Putin mai sus,cu bratele incrucisate la piept,sta Vardas,fara vreo expresie pe fata,privind la trupul cazut.

-Cine ar fi facut o asemenea marsavie ? ridica glasul Petronus.

Multimea de cavaleri inclina capetele,de parca s-ar simti cu totii vinovati.Ma apropii incet,iar trupul mort mi se dezvaluie putin cate putin.Imbracaminte cavalereasca,niste cizme negre si lungi si o barba cenusie,scurta si tepoasa.Cand ii zaresc chipul,de abia ma abtin sa nu scot un strigat de mirare.

Din gura lui Mordos iese un firicel subtire de sange inchegat,iar ochii ii are intredeschisi,intr-o expresie de groaza nemaiintalnita.Chipul congestionat incremenise exact cum moartea il prinsese,iar pielea incretita ii da un aer de pergament.Are mainile inclestate,ca si cand s-ar fi luptat din greu,iar sabia ii este pe jumatate scoasa din teaca.