Diabolik Lovers - Boyfriend Scenarios

Când afli că este vampir 2

Nimic de zis aici. Doar că aseară m-am jucat mima cu ai mei și tot mă chinuiam să mimez ca fraiera o murătură. Dar sunt sigură că nu vă pasă de viața mea, așa că hai la scenariu.:)

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ruki:

Erai la tine în cameră și ai aprins televizorul. Începuse un film care ți-a atras atenția. Ai fugit spre bucătărie, cu gândul să-ți aduci niște gustărele pentru film. Înainte să ajungi acolo, l-ai văzut pe Ruki stând în sufragerie, singur. Era cu spatele la tine. Ai vrut să-l saluți, dar înainte să poți să spui ceva, a început el. Se vedea că  nu știa că ești acolo.

-Bun, (y/n), trebuie neapărat să-ți spun ceva.

Stăteai acolo, în spatele lui. Nu scoteai niciun sunet. Voiai să afli ce are de zis.

-Ăm, eu, și cu toți ceilalți din casa asta, avem un mic secret.

Inima îți bătea mai repede.

-Noi... suntem vampiri.

Ai făcut ochii mari.

-Știu că nu ți se pare prea verosimilă toată treaba asta, dar e adevărat.

Ai înghițit în sec.

-Avem colți, ne teleportăm, bem sânge... Îmi pare rău că trebuie să afli așa.

Înainte să mai spună ceva, ai plecat la tine în cameră, buimacă și puțin înfricoșată. Ruki s-a întors. Poate că știa că erai acolo. Sau poate că nu. Sau poate că da...

Yuma:

Erai cu Yuma în grădină. Tu te fâțâiai pe iarbă, iar Yuma își verifica plantele.

-(y/n), știi, ar cam trebui să vorbesc cu tine despre ceva.

-Spune.

-Acum că te-ai mai acomodat în casa asta, trebuie să știi ceva despre noi, ceva foarte important.

-Te ascult.

-E ok dacă te sperii, deși ar fi o prostie din partea ta. Mai bine te-ai obișnui și cu asta. Sper să nu se schimbe prea mare lucru din atitudinea ta față de noi.

-Nu o mai lungi atâta, doar spune odată!

-(y/n)... sunt vampir. Toți cei de aici suntem.

Te-ai uitat la el cu o expresie șocată pe față, iar după ai izbucnit... în râs. Nu mai puteai. Te durea burta și nu mai aveai aer. A trebuit să te așezi jos pe pământ ca să nu cazi din picioare.

-Da! Sigur! Știi, și eu trebuie să-ți spun ceva important... Am nevoie de un calmant! Pentru că nu mai pot de râs!

Atunci Yuma, văzând că nu-l crezi, s-a așezat lângă tine și te-a mușcat. Te-ai oprit din râs. După ce te-a lăsat, te-ai uitat cu adevărat șocată la el.

Apoi iarăși ai început să râzi.

Kou:

Erai pe canapea. Te uitai cu Kou la TV, la un film de animație, ca să iasă copilul din voi afară. S-a făcut publicitate. În timp ce așteptați să reînceapă filmul, îndopându-vă cu nachos cu sos de brânză, cipsuri și Sprite, Kou s-a apropiat mai mult de tine.

-(y/n), hai să jucăm un joc până începe din nou filmul.

-Mmm, ok!

-Ce ai face dacă ți-aș spune că sunt vampir, și toți de aici în afară de tine ar fi?

-În niciun caz nu mi-ai spune așa ceva. Nu există vampiri.

-Și dacă ar exista, ce ai face? Dacă noi am fi vampiri?

-Aș da mâna cu voi... Și după aia aș merge în bucătărie, aș lua o lingură de lemn și v-aș fugări cu ea până la periferia orașului!, ai început tu să râzi. Kou părea puțin trist și îngrijorat.

-Hei, nu te supăra! Nu am vorbit serios! Nu v-aș răni sau ceva. Cel puțin nu pe tine. Doar aș avea grijă ca nimeni să nu mă rănească pe mine., i-ai spus tu și l-ai pupat pe obraz. În acel moment, Kou te-a mușcat, ușor ca să nu te rănească rău. Ai împietrit și te-ai uitat la el cu o expresie de panică. Dar nu ai fugit. A început filmul.

Azusa:

Erai la tine în cameră și făceai ceva, când l-ai văzut în pragul ușii pe Azusa. Era palid la față și aproape tremura. S-a apropiat de tine și te-a împins pe pat. Erai confuză și te așteptai să spună ceva.

-Iartă-mă, (y/n), dar chiar nu mă mai pot abține.

S-a așezat peste tine și ți-a mușcat gâtul. Te durea, dar nu puteai decât să țipi. Te-a lăsat, după ce a băut destul din sângele tău. Nu știai ce să-i mai zici. Azusa s-a așezat în genunchi pe covorul din camera ta, cu capul plecat. Te-ai așezat lângă el, și ți-ai găsit într-un final cuvintele să spui ceva.

-Îmi datorezi niște explicații.

-(y/n), îmi pare rău.

-Dar mai exact ce ești tu?

-Sunt un vampir, (y/n). Nu ți-am spus până acum.

-De ce?

-De teamă că-ți vei schimba atitudinea față de mine.

-Păi, acum știu. Mai ai și alte secrete de care încă nu mi-ai spus?

-Nu. Ești supărată?

-Doar puțin înfricoșată. Nu e ceva ce poți afla peste noapte fără să îți dea de gândit prea mult.

-Și acum? Te vei feri de mine?

-Nu. Nu mă voi feri niciodată de tine.

L-ai luat în brațe.