Diabolik Lovers - Boyfriend Scenarios

Când faceți cunoștință 2

Ok, este timpul să-mi continui primul scenariu!:) Am și nu am idei în minte, dar sper să iasă decent.:))) Dacă am timp, poate nu va fi singurul de azi... Cer în avans scuze cititorilor dacă e prea multă mâncare în acest capitol, iar ei citesc pe stomacul gol. Nu întenționez să le provoc foame. Citiți pe riscul stomacului vostru.:)))

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Ruki:

Erai acasă la o prietenă veche, pe care n-ai mai văzut-o de mult timp. Te-a invitat pe la ea înainte să se mute din oraș. Ați stat pe canapea și ați vorbit, ați râs, ați depănat amintiri... Când deodată se aude soneria de la ușă.

-Cine o fi? E cam târziu..., ai întrebat.

-Ămmm... Nu te superi dacă am invitat pe încă cineva, nu? A fost în clasă cu mine și e de treabă. Mi-a promis că va veni azi să ne facă o cină specială mie și prietenei mele. Gătește foarte bine!

-Nicio problemă! Abia aștept să o întâlnesc!

Te repezi să deschizi ușa, dar rămâi încremenită când vezi în prag un băiat super drăguț, cu un păr superb.

-Bună! Am venit la fosta mea colegă acasă pentru cina aia. Bănuiesc că tu ești prietena de care mi-a povestit atâtea. Eu sunt Ruki!

-Ăăă... Bună! Eu sunt (y/n)! Hai, intră!

L-ai lăsat să intre, iar el a salutat-o pe prietena ta de pe canapea, apoi s-a dus direct la bucătărie și s-a apucat de treabă. I-ai zâmbit, roșie la față. Prietena ta ți-a făcut cu ochiul. Când Ruki a spus că cina specială e pregătită. Ați pus masa și l-ați așteptat așezate. El a venit și ne-a pus în față câte o farfurie de supă. Supă. Aceasta era cina lui cea specială. Dar era o problemă pentru tine.

-Ow!...

-Ce s-a întâmplat? Nu arată bine?

-Ba da, dar...

-Ruki, ți-am zis de multe ori că (y/n) nu prea mănâncă supe sau ciorbe, fiindcă e foarte foarte pretențioasă la ele. Găsește cusur la fiecare., îl lămuri prietena ta.

-Știu. De asta am și pregătit-o. (y/n), mie îmi plac mult supele. Nu vrei măcar să guști din ea? De dragul meu?

Te-ai simțit super prost. Ai luat o gură din supă. Era delicioasă! Ți-a plăcut foarte mult.

-E super bună! Scuze că m-am îndoit de ea... și de tine...

-Știam că-ți va plăcea.

Yuma:

Era dimineața. Te-ai apucat să mănânci micul dejun, când ai observat că nu mai aveai Nutella. Te-ai dus repede la magazin și ai căutat-o pe un raft, chiar lângă cuburile de zahăr. Ai întins mâna după un borcan, însă ți-ai atins-o din greșeală cu o alta, care se întindea după cuburile de zahăr.

-Scuze!, ai zis repede. Ai văzut un băiat înalt și drăguț.

-Nu-i nimic! Dar n-ar trebui să mănânci atâta Nutella din aia. E nesănătoasă.

-Da? Tu te-ai întins după cuburi de zahăr. Zahăr brut! Care e scuza ta?

-Eu am o grădină în care cresc legume și fructe de unul singur. Mănânc mai sănătos decât tine. Dacă vrei, poți veni să mi-o vezi. E foarte frumoasă.

-Bine, vin cu tine, dar doar ca să mă conving că e reală.

Ai plecat cu el, fără să mai cumperi Nutella. Îți părea rău, dar ai decis totuși să renunți la ea. Cum ai ajuns în grădină, ai făcut ochii mari și ți-ai deschis gura. Nu credeai că vorbește serios.

-Ți-am zis eu că e frumoasă. Grădinăritul e un hobby de-al meu.

-Wow! E superbă! Știi, chiar mi-ar plăcea să stau, dar trebuie să mă întorc acasă. E târziu și mi-e foame. Nu am mâncat micul dejun, nici n-am mai cumpărat Nutella.

-Stai aici! Putem mânca împreună micul dejun. Să vezi ce bune sunt legumele mele!

Ai cules cu el niște roșii coapte și ceapă verde. Arătau bine. Le-ați tăiat și le-ați mâncat pe pâine și cremă de brânză. Era delicios, dar nu voiai să o admiți.

-Fac pariu că te gândești că e delicios, n-am dreptate?, zise el cu un zâmbet.

-Fie! Așa e! E apetisant de-a dreptul! Chiar dacă nu e cine știe ce mic dejun sofisticat...

-Eu sunt Yuma. Mă bucur că-ți place!

-Eu sunt (y/n).

Kou:

Era o după-amiază liniștită. Te plimbai, când a început să bată vântul cu putere. În scurt timp se făcuse furtună. Ploua și tuna, iar tu te-ai repezit spre casă. În drum, ai observat o pisicuță mică și foarte plouată. Era singură. Ți s-a făcut milă de puiul speriat, iar cum ție îți plăceau animalele, mai ales cele mici, te-ai decis să o iei cu tine acasă. Ai luat-o în brațe, iar când ai ajuns acasă ai uscat-o cu un prosopel și i-ai căutat ceva de mâncare. I-ai pus într-o farfuriuță niște lapte încălzit, dar i-ai tăiat și niște salam, fără un motiv anume. Văzând că-i place și salamul, ai numit pisicuța Sălămior, neștiind dacă era fată sau băiat. Nu-ți păsa. Te-ai culcat cu ea în brațe. A doua zi ai scos-o în parc. Te-ai atașat mult de ea și te deciseși să o păstrezi. Te jucai cu ea pe iarbă, când auzi un băiat care striga venind spre tine:

-Ghiocel! Tu ești?!

A venit lângă tine și a luat pisicuța în brațe.

-Ghiocel? Ăsta e numele ei?

-Da! Aseară a fugit de-acasă. Am căutat-o pe furtună toată noaptea, dar nu am găsit-o. Am venit aici să o mai caut. Mulțumesc că ai avut grijă de ea!

Erai tristă că nu-l puteai păstra pe Sălămior. S-a văzut pe fața ta. Dar i-ai dat băiatului înapoi pisica.

-Îmi pare rău că ești tristă. Dar nu te despart de Ghiocel pentru totdeauna. Uite numărul meu. Dacă vrei, ne putem întâlni din când în când să ne jucăm cu el.

Ți-a dat o hârtiuță. Ai zâmbit fericită.

-Mersi! Eu sunt(y/n)!

-Eu sunt Kou! Îmi pare bine, (y/n)!

Azusa:

Erai la școală, în pauză. Te-ai dus până la baie, neștiind că un coleg de-al tău foarte pus pe glume a schimbat semnele de la baie cu un minut înainte să vii tu. Ai intrat din greșeală în baia băieților. Ai țipat. Din fericire, nimeni nu-și făcea treburile. Dar era cineva acolo, la oglindă. Un băiat se tăia pe mână cu un cuțit.

-CE FACI?!, ai strigat tu îngrozită de ce făcea el.

-Tu ce faci aici?

-Ăm, cred că cineva a schimbat semnele de la baie. Am intrat aici din greșeală... Acum care e scuza ta?!

-Lasă-mă.. Lasă-mă să simt. Mă tai ca să simt. Ca să nu fi lipsit de orice contact cu restul lumii care simte...

-Te rog, oprește-te! Nu-ți fă rău! Poți simți și fără cuțitul ăla. Lasă-l jos.

Nu te-a ascultat.

-Lasă-l jos!, ai strigat mai tare. Apoi ai luat niște hârtie igienică și i-ai curățat și pansat mâna cu apă rece.

-Îți simt mâna. Se simte bine... Eu sunt Azusa. Mulțumesc!

-(y/n). Să nu te mai tai, bine? 

-Voi încerca...