Semizeul

PERCY: Capitolul VI: Inchisoarea din munte

Cosmarurile sunt ceva normal pentru noi. Ele ne arata viitotrul,  fapte care se petrec in prezent sau lucruri probabil inutile care se trasforma in niste temeri uriase.
Deci visele sau cosmarurile noastre sunt...bune..intr-un fel.
Cosmarul meu a inceput astfel: eram inceput astfel:
Eram pe malul unui lac, la munte pe timp de noapte. Luna stralucea in apa critalin. Dintr-o data, am vazut o lumina inspre munte.
M-am apropiat si am vazut o pestera care era luminata de niste torte.
Am intrat in aceasta si dintr-o data m-am oprit pe marginea unei stanci, uluit. Locul era o inchisoare uriasa. Peste tot erau celule in stanca peretelui sau niste  colivii pentru oameni.
De pesste tot se auzeau urlete de frica sau durere. Dintr-o data se auzi un tipat venit de undeva de sus.
-TACEREEEE! se auzi o voce neomeneasca
In toata pestera se facu liniste.
-Credeti ca-mi puteti frangr inima  cu strigatele voastre de ajutor? rase vocea. Nu veti pleca de aici cat veti trai pe pamantul asta janic. M-ati auzit! Eu sunt calaul vostru eu sunt moartea pentru voi! Eu sunt sangele varsat pentru titani, dar nimanui nu-i pasa de mine!
Am incercat sa ma aptopiu mai mult de celule, dr dupa doar un pas, din bezna a iesit mana unui gigant. In ea tinea 2 fete una in tunica romana si alata in armura greceasca. Nu mi-am dat seama exact cine erau, dar cand gigantul le-a aurncat intr-o colivie am vazut-o. Annabeth...
Langa ea era o fata cam de vreo 15 ani care mi se parea cunoscuta. Era din Tabara Jupiter. Nu cred ca o cunosc. Oricum am stat acolo numai vreo cateva saptamani. Erau multi rezidenti si nu prea aveam cum sa-i stiu pe toti.
-Simt miros de semizeu! Fiu al lui Poseidon... spuse gigantul.
Dupa aceea visul se schimbase am vazut ca prin ceata cum doi barbati se bateau in stil grecesc.
Primul avea barba neagra, parul negru si ochii verzi ca algele marii. Era tata. Poseidon. Al doilea era un om urias in armura greceasca.
Apoi m-am trezit in lumea reala.
Eram inconjurat de copiii din tabara.
Un baiat de la Ares ma impungea cu batul.
-Frate, lasa-ma sa mai dorm.
-Percy...dormi pe iarba.
Cum mi-a zis m-am ridicat repede si mi-am scuturat iarba de pe mine, apoi am plecat.
Rezidentii radeau in spate de mine.
Dintr-o data am dat peste Emma.
-Hei unde-i Jack?
-Nu l-am vazut toata dimineata.
-Nu...nu a facut-o. A plecat sa-si acute familia.
-Cee? Nu ar face-o...
-Pe cine ati pierdut?intreaba cineva din spate
Era Jack.
-Tipule, nu pleca!
-Ce? Eu? De ce as pleca?
-Pai...
-Apropo, Percy, esti viral pe net!m-a anuntat Jack razand.
-Ati facut-o, nu?
N-a raspus, dar in schimb a ras si a plecat.
-Jack, vino cu mine.
Jack era umpic mirat.
Am intrat in Casa Mare si am batutut la usa lui Rachel.
Ea a iesit desculta si cu peria de dinti in gura.
-Da! Hei, Percy si Jack. Lasati-ma sa ghicesc vreti sa mergeti intr-o misiune fara autorizare si aveti nevoie de mine.
-Cam asa...
Dupa ce se spala pe dinti a tras perdeaua si se aseza in pat.
-Bine cereti oracolului ce doriti.
-Pai...ok...Oracolule...calauzestene
Rachel a inchis ochii si din podea a iesit o ceata verde care a invaluit-o. A deschis ochi care acum erau verzi acum.
- Percy, ce face acum? mi-a soptit in soapta Jack
-Asteapta umpic frate...

Trei odrasle ale zeilor,
Impartiti la ivirea zorilor,
Salvand prizionierii,
Prin poarta Tartarului           trecand ,         
Pana la solstitiul verii,
Vechile amintiri intorcand,
La fiul cel pirdut...

-Ok...spuse Jack mirat
Ceata se risipii si Rachel deschise ochii. avea aceiasi ochi caprui ca inainte.
-Bun deci de unde incepem?
-Poarta Tartarului.
-Si...asta unde e?
-Habar n-am dar stiu cineva care stie.
-Di Angelo...
-Nico a plecat de dimineata. spuse Rachel.
-Bun mai trebuie sa facem ceva. Sa-l gasim mai intai pe Nico sau pe sora-sa Hazel Levesque din Tabara Jupiter.