ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER : Cântecul Layrei (II)

Capitolul 9-Chipul de piatra

Cand m-am trezit,primii ochi pe care i-am vazut au fost cei ai Briseidei.Ma aflu intr-o incapere necunoscuta mie,undeva in apartamentele cavalerilor si stau culcata pe un pat matasos.Mobila e austera,camera e decorata destul de sobru si regasesc culoarea rosie pe multe dintre pernele brodate,pe vasele de ceramica sau de aur.

Ca prin ceata,vad o silueta inalta care se afla in spatele Briseidei.Zambesc usor cand il vad pe tarkul meu,care se plimba preocupat dintr-o parte in alta a incaperii.

-S-a trezit...anunta Briseide.

Makai vine cu pas apasat si se aseaza pe marginea patului meu,privindu-ma ingrijorat.Imi simt gatul inclestat si uscat,imi este foarte sete.Ma uit cu ochii dupa o carafa.

El face un semn si Briseide aduce o cupa cu apa,pe care o beau pe nerasuflate.

-Mereu insetata,zambeste el.

-Ce s-a intamplat? intreb,dupa ce imi trag rasuflarea.

-Botezul dragonului a fost cam mult pentru tine...Ne-am temut foarte tare sa nu iti arda scutul cu totul.Dar spre mirarea tuturor,energiile voastre s-au impletit intr-un dans nemaivazut...Ma bucur asa de mult ca am putut fi martorul unei asemenea minuni...

-Da,este o minune ca mai traiesc,incerc eu sa glumesc.

El ma fixeaza cu privirea si imi strange incheietura.

-Ai dormit timp de trei zile.Batranii au zis ca ai nevoie de asta ca sa iti refaci trupul.Ceva sau Cineva te iubeste...Ai scapat de o moarte teribila si ceva imi spune ca nu este pentru prima oara.

Am privit la degetele lui,care ma strang usor si la ochii tulburati.Nici nu stie cata dreptate are !

-Sa zicem ca...Focul fie ma arde,fie ma aprinde mai tare...Depinde cine il atata,zambesc eu.

-Vardas vrea sa te vada...Pot sa il chem?

Am incuviintatat din cap.El imi lasa mana si dupa ce zambeste timid,paraseste incapererea,lasandu-ma cu Briseide.

-Gardianule...se inclina ea.

-Ce faci...? ma mir eu.Inceteaza cu temenelele...

-Acum nu mai esti doar Gardianul ordinului nostru...Batranii te-au recunoscut ca fiind ceea ce esti,odata cu Botezul...Mi s-a zis ca trebuie sa stau la cativa pasi distanta de tine si sa nu ma apropii decat daca imi dai voie...

-Vino aici.

Ii fac semn sa se aseze pe marginea patului,acolo unde statea mai inainte tarkul.Ii pun mana pe umar.

-Briseide,orice se va intampla,noi suntem surori.Nu conteaza ca sunt Gardianul,nici ca o sa conduc acesti cavaleri in lupta,nici ca m-au recunoscut...Noi suntem ceea ce suntem de la inceputuri si asta nu se schimba.

Ea zambeste si imi apuca mana,privindu-ma usor vinovata.In usa se aud doua batai scurte.

-Lasa-ma cu cavalerul,ii zic eu ferm.

Ea se ridica incet si paraseste camera cu pasi usori.Usa se deschide,apoi se inchide si in cadrul ei apare Vardas.Poarta din nou o pelerina neagra,pe sub care se vede un costum rosu, brodat cu fir de aur.Are manusi scurte de calarie si cizmele pline de praf,semn ca a ratacit pe undeva cu armasarul lui.Saluta scurt apoi vine langa patul meu.

Eu dau sa ma ridic,simtindu-ma caraghioasa facand pe bolnavul,dar el face un semn cu mana inmanusata.

-Nu te ridica pentru mine...Ar trebui sa te odihnesti.

-Cred ca imi este de ajuns ca am dormit trei zile...Gandeste-te ca in atata timp deveneam maestru in arta luptei cu sabia.

El schiteaza un zambet si ma urmareste cum ma ridic din pat.Acum vad ca sunt imbracata intr-o haina lunga si alba,cu maneci largi si falduri lungi,pana in pamant.Sunt desculta si simt raceala marmurei,dar asta ma trezeste.

Ma duc spre fereastra si fac un semn lui Vardas sa mi se alature.Afara,se apropie amurgul.Pe cer serpuiesc culori incendiare,care imi amintesc de focul dragonului.Deschid fereastra si las sa intre aerul proaspat de munte.Ma infrigurez si umerii imi tremura usor.Vardas desprinde capa de pe umerii sai si o aseaza pe umerii mei,fara sa spuna un cuvant.

Apoi sta si ma priveste ganditor.Lumina apusului se joaca pe fata mea si parul meu sclipeste in auriu.Demult nu am mai simtit asa o bucurie in suflet.Parca acum totul incepe sa se aseze.Nu mai sunt neputincioasa si fara speranta,curajul mi-a revenit,fortele mi-au sporit si am cu mine ajutoare de nadejde.Dar simt o stare de neliniste pentru ca el continua sa ma priveasca fara ca macar sa incerce sa se fereasca.

-Aproape uitasem...

-Ce ai uitat? ma mir eu si ma intorc cu fata spre el,abandonand apusul.

-Am uitat ca sub zale si armura se ascunde o femeie.Una asa de frumoasa...In gandul meu,mi-am promis ca te voi vedea doar ca pe Gardianul Semilunei,ca sa pot inchide ochii la ceea ce ma tulbura.

Am inghitit in sec.Nu stiu ce ar trebui sa spun.

-Layra...Te-ai gandit vreodata...Cum ar fi viata ta daca nu ar fi inchinata juramantului de castitate,fidelitatii fata de ordinul tau? Daca ai fi libera si nu ar trebui sa te lupti cu nimeni?

Curios.Nu cred ca m-am gandit la asta vreodata.

-Nu stiu Vardas...Pentru asta m-am nascut.

-Dar...Nu ai simtit niciodata nevoia sa iubesti pe cineva?Un barbat?

-Dorintele mele pier cand imi amintesc de datoria pe care o am fata de ceilalti.

-Deci...Ai dorinte ? zambeste el.

Inima a inceput sa imi bata mai repede.Imi amintesc saruturile patimase ale Printului si intreaga fiinta mi se umple de rusine.

-Nu sunt facuta pentru iubire,ci pentru datorie...

-Spui asta asa de des,incat ma faci sa cred ca ...

-Ca ce? ma incrunt eu.

-Nimic...Iertare.Nu sunt cel mai potrivit sa judec pozitia ta.Stiu ca acest fel de viata pe care o ducem noi inseamna multe sacrificii.

Am continuat sa ma uit pe fereastra.Pe fata lui Vardas se intrezareste o umbra.

-Dar tu Vardas...Ce ai vrea ?

-As vrea sa ard macar o data! Nu am stiut pana acum ca viata mea era asa searbada...

-Ce vrei sa spui ?

El inclina din cap.

-Nu ma lua in seama...Amurgul ma face deseori sa devin visator.

Am oftat incet,multumita ca nu a spus mai mult.Nu ma asteptam ca intunecatul Vardas sa imi faca destainuiri,el care vorbeste destul de putin si isi alege cuvintele cu grija.

-Batranii au organizat o festivitate in cinstea ta.Daca te simti in stare,peste cateva ore te asteptam in Sala Tronului.

In sinea mea ma bucur,dar nu las sa se vada nimic.

-Atunci ar fi bine sa ma pregatesc.

-Ne vedem acolo,zambeste el si pleaca cu pas masurat,cu alura mandra,cu umerii lui lati acoperind aproape de tot cadrul usii.

***

In linistea noptii,zgomotul de instrumente muzicale a strapuns aerul asa cum ploaia rupe panza unui paianjen.In sala de festivitate mesele sunt intinse,toata lumea se ospateaza si inchina pahare in cinstea mea.Am intrat cu pas apasat,iar ei au inceput sa bata in pahare si sa strige"Gardianul !"

Petronus a venit sa ma intampine si mi-a pus mana pe umarul stang.La randul meu,am pus si eu mana pe umarul lui drept.Cand salutul s-a incheiat,el a ridicat vocea.

-De acum Gardianule...Esti una de-a noastra.

Cavalerii bat iarasi in pahare si se bucura,Makai zambeste,asezat putin mai incolo la masa lunga si surorile mele imi fac semne.

Il caut cu privirea pe Vardas,este in apropiere de locul lui Petronus,cu mana tinand o cupa si soarbe usor.Ochii lui ma cerceteaza cu atentie.Pret de o clipa,ma las furata de gesturile lui,de adancul ochilor lui caprui,apoi ma uit in alta parte ca sa scap de ei.Ma duc spre locul indicat si intalnesc in cale fete prietenoase,care ma saluta.Zambesc,cu adevarat,dupa multa vreme petrecuta in tenebre.

Botezul Dragonului mi-a adus mai mult respect decat ma asteptam.

In multimea de fete,un singur chip sta posomorat si impietrit,cu ochii sfredelitori: e Mordos.