Bucurestiul e un oras mare.Desi locuiesc aici de 4 ani, tot nu am reusit sa il descopar in totalitate.Rutina mea zilnica consta in mersul la sala si apoi la scoala, care nu era tocmai aproape de apartamentul spatios in care eu si sora mea locuiam.*Spun spatios fiindca a devenit o obisnuinta, deoarece Misha se plangea parintilor nostri intruna ca un apartament de 3 camere e prea mare pentru noi, fiindca inca din copilarie eram obisnuite sa dormim impreuna, astfel ca celelalte camere ramaneau neatinse, insa ei sustineau ca intotdeauna este nevoie de mult spatiu pentru orice eventualitate siii...le cam placea extravaganta.* Nu aveam o viata activa, dar nu puteam zice nici ca ma plictisesc, iar daca vreodata aveam tendinta de a spune acest lucru, sora mea avea grija ca in urmatoarea clipa sa organizeze mici "escapade" de tot felul, astfel ca energia transmisa ma "bantuia" pana la urmatoarea activitate de genul.
-Ei bine, cam asa au decurs lucrurile si astazi! *Mi-am zis in sine, zambind* Dis de dimineata eram pe jumatate pregatita de plecare, cand "fashionista" a dat buzna in camera, negand faptul ca tinuta mea era una potrivita pentru un interviu la Ambasada Coreei si a inceput sa gesticuleze si sa se miste atat de rapid, incat nu am stiut cand si ce mai exact a facut, si iata-ma acum, aici, imbracata la patru ace si aranjata din cap pana in picioare, admirand apusul.Un scenariu de film, as putea spune.Dar, ca de obicei, viata bate fimul.Si cum la mine de cele mai multe ori impactul e foarte puternic, fiindca inima mea ia lucrurile mai in serios decat ar trebui, iar mintea mea gandeste prea profund, corpul meu a reactionat intr-o maniera de nedescris la contactul cu acea fiinta care ma privea cu ochi blanzi si totusi patrunzatori.
Mi-am adunat gandurile in fractiune de secunda, si m-am inclinat usor in fata, fiindca farama de soare care mai ramasese pe cer imi bloca vederea si stiam ca nu as vrea sa ratez asta pentru nimic in lume.Cand totul a devenit indeajuns de clar, simturile mele au inceput sa o ia razna la contactul vizual.Ca si cum as fi avut nevoie de inca o confirmare, am intins usor mana, degetele mele facand contact cu pielea fina si maslinie a obrazului sau.E real.REAL?! Mi-am dus mana la gura din reflex.
-O, Doamne!!!TU, eu, aici, dar....CUM?? am inceput sa bolborosesc neincetat, in timp ce baiatul ma privea mai mult decat nedumerit, ba chiar cu o usoara temere. Cand am realizat ca pentru el era greu de procesat ce se intampla, din cauza gesturilor mele si mai ales pentru ca vorbeam o limba total straina pentru el, am inspirat adanc si mi-am acoperit fata cu palmele.
-CE DUMNEZEU??Stiu sigur ca nu am mancat nimic stricat si mai mult ca sigur ziua de astazi e reala! Dar CUM E POSIBIL??Si acum ce?! *Gandurile mele au explodat.Si deodata, mi-am amintit ceva. Ceva ce in situatia de fata imi era salvare:
-Stai putin...eu stiu coreeana!!*
-Umm.....Tae-Taehyung...ce cauti tu aici? Am rostit tare, incercand sa par calma si increzatoare.La auzul acestor vorbe, expresia baiatului s-a schimbat complet si ii puteam citi uimirea in ochii care acum aveau o mica stralucire.
-Yah, Jungkook, vino aici repede! Fata asta ne cunoaste! A fost prima sa reactie, si auzindu-l vorbind, ochii mi s-au marit instantaneu. *JUNGKOOK? E si el aici??* Am deschis gura usor dorind sa zic ceva, dar am avut parte de al doilea soc atunci cand din spatele lui Taehyung a aparut Jungkook, zambind.
-Annyeong! a zis brunetul, aplecandu-si usor capul.Ii priveam intens pe fiecare in parte si am inghitit in sec atunci cand am facut contact vizual cu Taehyung care imi zambea cum numai el o putea face. Schitand un mic zambet in coltul gurii, stiam ca nu ii mai puteam privi in acel fel prea mult, nu de alta, dar voiam sa evit ca prima lor impresie despre mine sa fie una de fana obsedata sau mai stiu eu ce, asa ca am revenit la realitate.
YOU ARE READING
Young Heart
Romance„Când plecam unul de lângă celălalt nu ni se părea că ne despărţim, ci că mergem să ne aşteptăm altundeva."
