Între Infern şi Paradis( Secretele Ametistului #1)

7.Am clacat...

Rosemary pov.

 Mi-am pus mainile pe lemnul masiv si am impins usa de aproape doi metrii ,care s-a deschis cu un scartait  , dezvaluind o sala de antrenament putin mai mare ca cea de acasa , echipata cu saci de box , greutati , haltere , tinte , manechini de antrenament , saltele si pe jumatatea peretelui vestic avea un raft imens cu arme de tot felul.Doar un raft cu arme?Asa ceva nu era posibil , acest castel era al lui Lucifer , iar daca imi aminteam eu bine , el fusese un Vanator in randurile noastre cu mult timp in urma , deci era imposibil ca acelea sa fie singurele arme.M-am indreptat spre perete cu pasi hotarati , cautand cu privirea ceva neobijnuit la el , iar cand am ajuns langa acel raft , am vazut ca una din sabii nu era pusa langa celalte , ci era infipta mai mult de jumatate in zid.Am prins-o cu ambele maini si am tras in jos cu forta, nu se intamplase nimic.Am incercat sa o imping in sus , acelasi rezultat.Ce mama naibii , doar nu se asteptau sa ne antrenam cu cateva arme amarate.O fi Lucifer arogant , dar prost nu este , deci unde este restul armelor?

-La naiba!

Am stigat asteptand ca cineva sa imi atraga atentia asupra vocabularului total nepotrivit pentru un inger sau macar la o privire mustratoare , dar nu am primit nimic.Eram singura in imensa sala de antrenament.Bun ,  puteam sa inteleg ca ingerii trageau chiulul , fiind obijnuita cu lenesii pe care i-am zdruncinat eu de cateva ori in gradina pentru ca pierdeau vremea in loc sa se antreneze , dar si demonii?Cum puteam sa ne antrenam si sa castigam  razboiul cu nephilimii daca ei stau degeaba?Fiinte proaste si iresponsabile!

Nervoasa ,  am lovit sabia cu piciorul , facand-o sa intre putin mai mult in zid.Deodata , s-a auzit un zgomot infundat , iar cand am aruncat o privire mai atenta, am vazut ca zidul se despartea in trei , betonul ridicandu-se in sus si lasand la vedere numeroase suporturi cu pumnale , sabii , arme de foc , arce cu sageti si mansete aruncatoare de pumnale.Am zambit , era o masura de protectie foarte folositoare in cazul in care erau atacati , dusmanii nu s-ar fi gandit niciodata ca armele lor erau ascunse in perete.

„Bine gandit , Domnule Inganfat!”mi-am zis  in gand , dandu-mi seama ca aroganta nu ii intunecase intru totul judecata lui Lucifer.

Ma uitam fascinata la jocul luminii pe lamele sabiilor si ale pumnalelor , cand unul dintre prumnale imi atrage atentia.Era mai mic decat celalalte , iar manierul ii era incrustat cu pietre rosii si albastre.M-am ridicat pe varfuri si l-am lutat , era asezat in spatele tuturor suporturilor si era atat de sus incat cu cei 1,71 m. ai mei nu am reusit sa il ajung fara sa sar in sus.

„De ce demonii sunt mereu mai inalti ca noi?”intreb reusind sa iau pumnalul.

Se potrivea perfect in mana mea , micut si letal .Mi-am trecut degetele peste micutele pietre albastre si in minte mi-au revenit amintiri pe care le credeam de mult pierdute:

Eram in gradina palatului  si o priveam pe mama cum arunca cu pumnalele in manechinii de antrenament.Arunca cu atata usurinta si precizie incat ma facea sa privesc jocul pumnalului in  aer fascinata.

Mai avea un singur pumnal in mana , s-a intors zambindu-mi asa cum doar ea stia sa o  faca si mi-a facut semn sa vin spre ea.Am sarit de pe banca pe care stateam si aranjandu-mi rochita alba am fugit in bratele ei deschise.M-a prins si m-a invartit razand de felul in care parul in cele doua codite imi intra in ochi.

-Vrei sa incerci si tu ,scumpo?intreba intinzandu-mi pumnalul.

Am dat aprobator din cap si am apucat pumnalul cu manutele mele mici.M-am uitat fix la tina si mi-am dus mana tremuratoare in spate , pregatindu-ma sa arunc.

-Relaxeaza-te ,iubito!Totul trebuie sa fie natural.Nu te gandii ca arunci un pumnal , gandeste-te ca dai drumul unei pasari sa zbaore. Imi soptii mama ciufulindu-mi parul si scotandu-l din codite.