4.Mi-a atras atentia.

2.3K 174 6
                                    

Cedric pov.

Cu mainile in buzunarele blugilor  mergeam  ,aparent clam, spre portalul care ma va duce spre dezastru.Toate privirile erau atintite asupra mea , urmarindu-mi fiecare miscare , parca asteptandu-se ca in orice clipa sa ma intorc si sa ma iau la bataie cu Lucifer .Ca sa fiu sincer , ideea nu era chiar atat de rea , dar aveam in minte un plan mult mai bun si mai elegant pentru care aveam nevoie de multa rabdare , iar aceasta calitate mie imi lipsea cu desavarsire.Dar , desi rabdarea mea este aproape inexistenta , sunt de o incapatanare fantastiaca si atunci cand imi pun ceva in cap , nimic nu ma poate oprii sa imi ating obictivul , iar ,in acest moment, obiectivul era sa il fac pe mentorul meu sa regrete ca s-a aliat cu ingerii.Pana la urma intelegerea asta avea si parti bune , voi putea sa jumulesc zdravan un inger si el o va accepta fara comentarii.

Am incercat sa ascund zambetul ce incepuse sa se formeze pe buzele mele si am sarit im portal , simtind cum aerul imi iese din plamani pentru cateva secunde.

M-am prins cu mainile de primul lucru pe care l-am vazut, adica de marginea prapastiei , evitand astel sa cad in gol cateva sute de metrii.Numai eu puteam sa sar in unicul portal care duce pe marginea prapastiei , sunt asa un idiot cateodata.Am strans cat de tare am putut roca , procesul cauzandu-mi mici rani pe maini , si m-am ridicat peste margine .Ajungand pe panant sigur , ma-m indreptat spre intrarea castelului pe care il cunosc atat de bine.In locul acesta mi-am inceput antrenamentele , aici am tras prima data cu arma si tot aici am invatat cum sa folosesc o sabie.Un zambet mi-a aparut de chip atunci cand mi-am amintit acele zile. Aproape ca il impuscasem pe Lucifer in cap cand mi-a pus arma in mana ,iar cu sabia a fost si mai si , cativa centimetrii imi mai lipsisera sa ii tai o mana.Dar se razbunase cu varf si indesat atunci cand am antrenase la luptele corp la corp.In acele timpuri semanam cu un sac de box , stiam doar sa incasez lovituri , nu sa le si dau inapoi.

Pana sa intru in Sala mare radeam de-a binele , fara sa imi pese ca atrasesem privirile unor Clarvazatori ce stateau la intrare.

-Ce cautati aici?De ce nu intrati odata?ii intrb incercand sa imi potolesc rasul pentru ca toti se uitau la mine ca si cand as fi nebun.

-Lucifer ne-a interzis sa intram fara permisiunea lui.se auzii vocea lui Brandon din spatele meu.

Rasul meu incetase imediat ce creierul a indregistrat informatia, m-am intors si am dat cu ochii de cateva sute de demoni care stateau plictisiti prin colturi , fiecare facandu-si de lucru in asteptarea Marelui inganfat.

Urmaritorii faceau pariuri incercand sa ghiceasca cati ingeri se aflau de cealalta parte a usii , Clarvazatorii meditau in grup , fiind la fel de calmi ca intotdeauna. Chiar ii invidiez pe tipii acestia , lumea se poate prabusii in jurul lor si nu isi vor pierde calmul, eu in schimb ma enervez si daca sabia mea nu este destul de ascutita.Daca nu ma omoara vreun nephilim , nervii mei sigur o vor face.

Am incetat cu autoanalizatul si mi-am indreptat atentia spre grupurile de Vanatori care isi inspectau armele sau verificau perimetrul mai plictisiti ca niciodata.Noi aveam nevoie de actiune , de senzatia ca dansam cu moartea, de fluxul de adrenalina care ne curge prin vene si ne face sa ne simtim vii , nu sa stam prin colturi si sa barfim , asta este treaba Clarvazatorilor.

-Ce ti-a luat atat? ma intreaba Eathen punandu-mi mana pe umar.

-Am intrat in portalul care duce la marginea prapastiei.spun uitandu-ma tina la usa care ne despartea de ingeri.

-Cand de uiti fix la un lucru mai mult de cinci secunde inseamna de obicei probleme.Deci , care-i planul?intreba Brandon urmarundu-mi privirea si incercand sa isi opreasca un chicot cauzat probabil de  alegerea mea de-a dreptul tampita in materie de portaluri.

Între Infern şi Paradis( Secretele Ametistului #1)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum